M‑am născut în comuna Ceica în urmă cu 83 de ani, în ianuarie 1917. Era un sat românesc, numai la margine de sat erau câteva familii maghiare. Şi era şi o comunitate evreiască mare. Acestea sunt primele lucruri ale unei comunităţi evreieşti : templul, rabinul, hahamul şi dascălul.

Părinţii mei erau angajaţi la o moară de ulei, care de fapt era proprietatea unchiului meu de la Oradea. Această fabrică era o societate anonimă pe acţiuni ? cu 600000 de lei ? o acţiune era 1000 de lei, deci erau 600 de acţiuni. Tata n‑a avut nici o acţiune, şi după nu ştiu câţi ani de serviciu dr. Kindler, avocatul şi preşedintele maghiar de‑acolo, i‑a dat drept recom­pensă 25 de acţiuni în această făbricuţă de gheaţă şi moară de ulei.

După ce am terminat cele patru clase primare ? pentru că noi, ca am ha‑sefer, ca ?popor al Cărţii?, trebuie să ne străduim să sorbim cât mai mult din izvorul ştiinţei, al cunoştinţelor ?, părinţii mei m‑au trimis la Oradea, unde am găsit găzduire la unchiul meu şi‑am urmat primele trei clase ale gimnaziului israelit ortodox care funcţiona la Oradea. Atunci, pentru a trece din clasa a III-a în clasa a IV-a liceală, era un examen de admitere, pe care l‑am dat tot la Oradea. Între timp, părinţii mei s‑au mutat de la Ceica la Beiuş. La Beiuş exista un liceu, un liceu nu oarecare, unul din liceele care au adus faima Transilvaniei. Era un liceu român numit ?Samuil Vulcan?, care a fost înfiinţat în 1828? Şi am continuat studiile la acest liceu, un liceu renumit până în ziua de azi. Toţi cei originari din Beiuş, cei care am absolvit cândva liceul din Beiuş, ne reîntâlnim aici la Timişoara an de an la ?Balul bihorenilor?, când vin actualii condu­cători ai liceului din Beiuş, profesori de acolo, şi ne întâlnim, ca o familie, cei care au vreo tangenţă oarecare cu oraşul, care au fost legaţi de şcoala respectivă şi cei care actualmente trăiesc în orăşel.

După absolvirea liceului, am urmat seminarul rabinic din Budapesta, la care, încă de la înfiinţare, s‑a pus condiţia ca, paralel, cel care este seminarist, după examenul de admitere prin care a fost acceptat în acel institut, să fie totodată şi student al univer­sităţii. La vremea aceea la Budapesta erai obligat ca după patru ani de învăţământ să alegi între istoria antică şi limbi semitice, trebuia să faci o disertaţie. Titlul disertaţiei mele a fost ?Despre istoricul creaţiei?, aşa cum se prezintă în Hagada, într‑o anumită parte din Talmud. Şi înainte de a absolvi seminarul trebuia să dispui de titlul de doctor, pe care ţi‑l acordă într‑un cadru cu totul festiv juriul alcătuit din şapte profesori şi preşedinte. Te prezinţi în faţa fiecăruia şi fiecare îţi spune ?Doktorrá avatom?, te pri­vesc, te acceptă ca doctor.