Visul nostru de mii de ani s‑a împlinit şi noi n‑am mai fost apatrizi şi am avut statul nostru propriu şi, în felul acesta, s‑a plecat în mod legal. Şi aici au existat foarte multe peripeţii şi necazuri, că... era limitat, fiecare membru al Comunităţii care a primit permisul de a pleca în Israel putea să ducă numai 70 de kg. Erau momente, ani, când s‑a dat acest permis, ani când deodată a încetat pentru un an, doi, trei, şi erau foarte multe familii care au lichidat toată gospodăria şi au avut totul pregătit în lăzi, gata de plecare, dar au trăit în condiţii vitrege, fără mobilier în casă, pentru că a încetat dreptul de plecare. Mă rog, cu întreruperi, dar în fiecare an ne‑am trezit tot mai puţini şi mai puţini, asta nu numai pe plan local, ci şi pe plan naţional. Dacă în România Mare, între cele două războaie mondiale, trăiau între 820000 şi 850000 de evrei, la ora actuală sunt ceva mai mult de 10000 în Ţara Românească. Iar din 12000 de evrei câţi erau la Timişoara, acum sunt vreo 500, nu ştiu chiar dacă nu exagerăm puţin.

La noi, este determinant ce este mama, şi pentru ca cineva să fie evreu, trebuie să aibă mama evreică. Căsătoriile mixte sunt foarte răspândite la noi în ţară, aşa că prea puţini dintre copiii pe care‑i mai avem în jurul nostru, vreo treizeci şi cinci de copii, pot spune că sunt evrei prin mamă. Mai sunt şi evrei prin tată, dar nu sunt consideraţi ca evrei, conform pres­cripţiilor religioase.

Trecerea la iudaism nu se face în România ; în Ungaria, se face. Cu toate acestea, avem două temple în funcţiune : un templu care este în funcţiune numai vineri seara şi sâmbătă şi o altă casă de rugăciune care funcţionează zilnic şi dimineaţa, şi seara.

La un moment dat eram aşa : comunitatea evreilor neologi, comu­nitatea evreilor ortodocşi, comunitatea evreilor sefarzi, pentru că erau şi evrei originari din Spania, care în 1492, cum era Inchiziţia, au ajuns prin Salonic aici. De fapt, prima comunitate care a luat fiinţă aici a fost de nuanţă sefardă.

Sfaradînseamnă Spania, sefard ? spaniol. Noi îi ziceam întotdeauna comunitatea spaniolă, nu sefardă. Sunt două feluri de sefarzi : sefarzii, sefaradimii originari din Spania, şi sefaradimii din Africa de Nord. Ei au fost primii care au înţeles ceea ce nouă ne‑au impus soldaţii şi ofiţerii sovietici cu care am venit în legătură ? mai cu seamă dacă erau de etnie evreiască : ?să ştiţi că asta nu e pentru voi?, adică ?comunismul nu este pentru voi?. Ei au fost primii care au părăsit ţara, ilegal. Unii şi‑au sacrificat viaţa, pentru că era o trecere fraudu­loasă a graniţei şi au fost împuşcaţi la graniţă.