Băiatul a intrat la facultate. Asta a fost pentru mine mare lucru, dar nu a durat mult. A dat examenele şi n‑a fost nici o problemă, dar atunci a fost revoluţia din ?56. Am mers cu soţul meu, al doilea, să cumpărăm ceva. Şi cum am mers în jurul Politehnicii, vedem acolo oameni, soldaţi culcaţi pe pământ şi cu mitraliere. Nici prin gând nu mi‑a trecut ceva rău. Am ştiut că ruşii erau în drum spre Ungaria, am auzit la radio. Ne‑am dus la o doamnă şi a venit băiatul ei, care era tot la Politehnică, sau la Medicină, şi ne‑a spus ce s‑a întâmplat. Eu m‑am speriat de moarte şi am fugit la locuinţa băiatului meu. El a locuit cu tatăl lui. De mers, am mers în fiecare zi acolo. El a locuit cu bătrânul Holender, că n‑am vrut să fie singur. Şi n‑a fost acolo, acasă. Am crezut că mor. Şi am stat, am stat şi, în fine, a venit. Fericire mare. El a venit prin grădina unui coleg de‑al lui de la şcoală, al cărui tată era ministru sau ministru adjunct.

El a mers la şcoală şi a vrut să se ducă în sala unde trebuia să fie un curs. Acolo era scris : ?Duceţi‑vă la cantină, fiindcă acolo ne adunăm?. Habar n‑avea. Şi atunci s‑a dus acolo jos. Aşa a intrat. Acolo jos a auzit : ?Are cineva ceva de spus ??. Nimeni n‑a spus nimic. ?Dar vă rog spuneţi ceva de problemele...? Şi atunci el a zis că nu găseşte bine ca gimnastica să fie o materie obligatorie. Şi al doilea, ceva cu cantina, nu mai ştiu ce. Astea două probleme erau. Şi gata. Asta a spus. [...]

(Şi au mai vorbit şi alţii ?) Sigur, dar şi el. Am spus că totdeauna vorbeşte când nu trebuie. Sper că acuma este un pic altfel. (Aşa zic toţi părinţii de copii lor.) Şi atunci a venit la noi, a stat la noi, la soţul meu şi la mine. Şi s‑a tras la ?Banatia?, acolo, foarte aproape am stat şi am auzit aşa, detonări. ?Mergem acolo?, zice el, ?fiindcă am auzit că este o adunare contra, nu ştiu unde, şi eu trebuie să mă duc acolo?. Am crezut că e nebun, dar n‑ai putut să vorbeşti cu el. Zic : ?Bine, atunci vin cu tine?. Şi când am mers pe Corso, vin doi băieţi, colegi cu el şi zic : ?Holi, tu eşti aici, tu nu eşti arestat ??. Am crezut că mor. Atunci şi el cred că un pic s‑a speriat. [...] Ei au crezut că el a fost arestat încă la şcoală, la Politehnică. Atunci el s‑a liniştit, n‑a fost nimic. El n‑a fost arestat.

Cu timpul, a venit Crăciunul, el a învăţat ca un nebun pentru un examen ce trebuia să fie imediat la începutul lui ianuarie. Nici prin gând nu i‑a trecut că el va fi exmatriculat. Şi eu cu soţul meu ne‑am dus cu trenul la Bucureşti, de Crăciun sau de Anul Nou, ca să fiu cu sora mea şi cu cumnatul meu, care au trăit în Bucureşti. Ajung acolo dimi­neaţa şi la prânz sună telefonul. Bătrânul Holender era, zice : ?Nu ştiu ce este, dar băiatul şi‑a pierdut cunoştinţa?. Cu primul tren m‑am dus înapoi. Avea o meningită. A aflat că e exmatriculat din toate univer­sităţile ţării şi de aia s‑a îmbolnăvit ? sau nu mai ştiu. N‑a mai dat examenul şi era foarte bolnav. Am stat acasă câteva săptămâni şi atunci s‑a refăcut. Ce să fac cu el ? Ăsta înnebuneşte. M‑am dus la Wiener, care i‑a dat ore de canto şi a zis că are o voce foarte frumoasă şi atunci să înceapă să ia lecţii de canto. (Cum v‑aţi gândit tocmai la asta ?) Fiindcă a cântat, i‑a plăcut asta. Şi mie mi‑a plăcut, şi eu am vrut să învăţ canto când am fost la Paris. Voce aveam, dar părinţii mei au zis că eu cânt aşa de fals. Foarte frumos, dar foarte fals. Între timp a venit o dispoziţie : ?Se deschide la Timişoara o facultate de fizico­‑matematici şi se recunosc examenele făcute la Politehnică?. Acolo s‑a înscris şi noapte şi zi a învăţat. A dat cinci examene cu succes. La al şaselea a zis profesorul : ?Holi, eu am o rugăminte, eu trebuie să te cad şi asta nu pot, fiindcă, dacă eu te cad, onoarea mea are de suferit, dar dacă te las să treci, atunci eu nu mai am postul?. (Deci a primit indicaţii să‑l cadă ?) Da. (Ar fi terminat facultatea atunci ?) Ar fi terminat, ar mai fi avut doi ani. [...]

Atunci m‑am dus la Bucureşti, la un porc, nu ştiu dacă era ministrul Învăţământului sau adjunctul, Bányai era numele lui. La el m‑am dus, şi mi‑a promis că la Cluj are să facă ceva să intre acolo la facultate.