noutati marturii studii proiecte carti reviste multimedia mesaje adrese despre
Biblioteca digitala de interviuri, memorii, istorie orala, carti si imagini din istoria recenta a Romaniei 
care prezinta evenimente ale secolului XX asa cum se reflecta ele in constiinta celor care le-au trait
Cautare
English Francais Deutsch
acces membri
Inregistrati-va ca membru
Ati uitat parola?
Lansarea volumului "Reprimarea elitelor interbelice. Colonia ,"Dunărea" Sighet (1950-1955)"
16.07.2010
Vineri, 16 iulie 2010, ora 12.30, în cadrul ediţiei a XIII-a a Şcolii de Vară de la Sighet, la Memorialul Victimelor Com...
continuare >
Lansarea volumului "Adrian Marino - vârstele devenirii"
28.06.2010
Luni, 28 Iunie 2010, orele 13.30 în Sala Rotondă a Muzeului Literaturii Române din B-dul Dacia nr. 12 va avea loc o interesant...
continuare >
Despre cum se poate introduce studiul perioadei comuniste în învăţământul liceal
de Lidia Gheorghiu Bradley
Site-ul nostru s-a definit de la început ca mijloc prin care tânara generaţie, utilizatoare prin excelenţă a Intern...
continuare >
http://revista.memoria.ro
http://martor.memoria.ro
MAGDALENA CSENDES HOLENDER (n. DORNHELM, 1915, Timişoara) - ?...Dacă mă gândesc ce mult am trăit..."
Articol disponibil in: Romana
Trimite prin e-mail
Versiune pentru printare

Băiatul a intrat la facultate. Asta a fost pentru mine mare lucru, dar nu a durat mult. A dat examenele şi n‑a fost nici o problemă, dar atunci a fost revoluţia din ?56. Am mers cu soţul meu, al doilea, să cumpărăm ceva. Şi cum am mers în jurul Politehnicii, vedem acolo oameni, soldaţi culcaţi pe pământ şi cu mitraliere. Nici prin gând nu mi‑a trecut ceva rău. Am ştiut că ruşii erau în drum spre Ungaria, am auzit la radio. Ne‑am dus la o doamnă şi a venit băiatul ei, care era tot la Politehnică, sau la Medicină, şi ne‑a spus ce s‑a întâmplat. Eu m‑am speriat de moarte şi am fugit la locuinţa băiatului meu. El a locuit cu tatăl lui. De mers, am mers în fiecare zi acolo. El a locuit cu bătrânul Holender, că n‑am vrut să fie singur. Şi n‑a fost acolo, acasă. Am crezut că mor. Şi am stat, am stat şi, în fine, a venit. Fericire mare. El a venit prin grădina unui coleg de‑al lui de la şcoală, al cărui tată era ministru sau ministru adjunct.

El a mers la şcoală şi a vrut să se ducă în sala unde trebuia să fie un curs. Acolo era scris : ?Duceţi‑vă la cantină, fiindcă acolo ne adunăm?. Habar n‑avea. Şi atunci s‑a dus acolo jos. Aşa a intrat. Acolo jos a auzit : ?Are cineva ceva de spus ??. Nimeni n‑a spus nimic. ?Dar vă rog spuneţi ceva de problemele...? Şi atunci el a zis că nu găseşte bine ca gimnastica să fie o materie obligatorie. Şi al doilea, ceva cu cantina, nu mai ştiu ce. Astea două probleme erau. Şi gata. Asta a spus. [...]

(Şi au mai vorbit şi alţii ?) Sigur, dar şi el. Am spus că totdeauna vorbeşte când nu trebuie. Sper că acuma este un pic altfel. (Aşa zic toţi părinţii de copii lor.) Şi atunci a venit la noi, a stat la noi, la soţul meu şi la mine. Şi s‑a tras la ?Banatia?, acolo, foarte aproape am stat şi am auzit aşa, detonări. ?Mergem acolo?, zice el, ?fiindcă am auzit că este o adunare contra, nu ştiu unde, şi eu trebuie să mă duc acolo?. Am crezut că e nebun, dar n‑ai putut să vorbeşti cu el. Zic : ?Bine, atunci vin cu tine?. Şi când am mers pe Corso, vin doi băieţi, colegi cu el şi zic : ?Holi, tu eşti aici, tu nu eşti arestat ??. Am crezut că mor. Atunci şi el cred că un pic s‑a speriat. [...] Ei au crezut că el a fost arestat încă la şcoală, la Politehnică. Atunci el s‑a liniştit, n‑a fost nimic. El n‑a fost arestat.

Cu timpul, a venit Crăciunul, el a învăţat ca un nebun pentru un examen ce trebuia să fie imediat la începutul lui ianuarie. Nici prin gând nu i‑a trecut că el va fi exmatriculat. Şi eu cu soţul meu ne‑am dus cu trenul la Bucureşti, de Crăciun sau de Anul Nou, ca să fiu cu sora mea şi cu cumnatul meu, care au trăit în Bucureşti. Ajung acolo dimi­neaţa şi la prânz sună telefonul. Bătrânul Holender era, zice : ?Nu ştiu ce este, dar băiatul şi‑a pierdut cunoştinţa?. Cu primul tren m‑am dus înapoi. Avea o meningită. A aflat că e exmatriculat din toate univer­sităţile ţării şi de aia s‑a îmbolnăvit ? sau nu mai ştiu. N‑a mai dat examenul şi era foarte bolnav. Am stat acasă câteva săptămâni şi atunci s‑a refăcut. Ce să fac cu el ? Ăsta înnebuneşte. M‑am dus la Wiener, care i‑a dat ore de canto şi a zis că are o voce foarte frumoasă şi atunci să înceapă să ia lecţii de canto. (Cum v‑aţi gândit tocmai la asta ?) Fiindcă a cântat, i‑a plăcut asta. Şi mie mi‑a plăcut, şi eu am vrut să învăţ canto când am fost la Paris. Voce aveam, dar părinţii mei au zis că eu cânt aşa de fals. Foarte frumos, dar foarte fals. Între timp a venit o dispoziţie : ?Se deschide la Timişoara o facultate de fizico­‑matematici şi se recunosc examenele făcute la Politehnică?. Acolo s‑a înscris şi noapte şi zi a învăţat. A dat cinci examene cu succes. La al şaselea a zis profesorul : ?Holi, eu am o rugăminte, eu trebuie să te cad şi asta nu pot, fiindcă, dacă eu te cad, onoarea mea are de suferit, dar dacă te las să treci, atunci eu nu mai am postul?. (Deci a primit indicaţii să‑l cadă ?) Da. (Ar fi terminat facultatea atunci ?) Ar fi terminat, ar mai fi avut doi ani. [...]

Atunci m‑am dus la Bucureşti, la un porc, nu ştiu dacă era ministrul Învăţământului sau adjunctul, Bányai era numele lui. La el m‑am dus, şi mi‑a promis că la Cluj are să facă ceva să intre acolo la facultate.

 <<  2  3  4  5  6  7  8  >>

Din colectia: 
"A Treia Europa", Editura Polirom
Publicat:
                                "A Treia Europa", Editura Polirom
An publicare:
                                2002
Detalii sursa:
                                Interviu realizat de SMARANDA VULTUR, în iulie 1999, la Viena.
Categorii:
 Memoria slavata: Evreii din Banat, ieri si azi, 
Nr. accesari:
                                13233
PASACO* (n. 1925) - ?Cine vine aici se îndrăgosteşte de Timişoara?
Autor: Adrian ONICĂ

dr. FRANCISC SCHNEIDER (n. 1933, Timişoara) - ?Zona Timişoarei e un creuzet interetnic?
Autor: Adrian Onica

G.D. (n. 1928, Oraviţa) - ?Familia mea avea legături de prietenie cu germani, cu maghiari, cu sârbi şi bineînţeles şi cu români..."
Autor: Roxana PĂTRAŞCU

IOAN IRITZ (n. 1929, Sânnicolau Mare) - ?În coajă de nucă... asta-i viaţa?
Autor: Adrian ONICĂ

SIDONIA ILLES (n. KATZ, 1919, Satu Mare) - ?Părinţii şi fraţii mei au fost deportaţi la Auschwitz, unde au fost gazaţi?
Autor: Roxana PĂTRAŞCU


Nu exista nici un comentariu introdus. Odata logat puteti posta un comentariu aici.

vezi toate comentariile trimite un comentariu
Destinul mişcării legionare. Ce este frăţia de cruce? Ştefan APARASCHIVEI, Nicolae ROŞCA
Destinul mişcării legionare. Ce este frăţia de cruce?
Vicovia
ISBN 978-973-1902-31-9
Viața mea - Amintiri din închisoare și din libertate George SARRY
Viața mea - Amintiri din închisoare și din libertate
Dépôt légal - Biblioth?que et Archives nationales du Québec, 2010 Dépôt légal - Biblioth?que et Arc
ISBN 978-2-9811903-0-7

CES VERITES QU?ON AIMERAIT NE PAS SAVOIR... (11)

Cornélia Comorovski

VIEN REGARDANT, EN ECOUTANTao?t, 1978Je ne le voyais pas pour la premi?re fois. Il était souvent monté ? la m?... continuare >
Carti integrale
Descarca New Europe College Europa Program Yearbook 2006-2007
Colectiv de autori
Descarca Viața mea - Amintiri din închisoare și din libertate
George SARRY
Descarca Memoria lacrimei
Nicolae ENESCU
Descarca File de amintire
Ivan LUNGU
Descarca Românii de la est de Bug
Anton GOLOPENŢIA
 
newsletter
sitemap
contact