(A doua oară când l‑a arestat pe fratele dvs. l‑au ţinut la Timişoara ?) A început la Timişoara. Ştiu că a trebuit să stea în picioare mai mult de douăzeci şi patru de ore la interogatoriu. Asta ştiu. Dar n‑a vorbit.

Când Bandi a fost luat de‑acasă, nu ştiu în ce zi, a primit telefon tatăl meu de la Securitate ca să vie, fiindcă vor să‑i pună o întrebare. Nu vor altceva decât să‑l întrebe ceva, trebuie să dea o declaraţie. Atunci tatăl meu a spus : ?Îmi pare foarte rău, ştiţi, eu sunt un om bătrân ? atunci avea 80 de ani ?, nu pot să vin, dar dacă aveţi ceva de întrebat, veniţi, eu am totdeauna uşa deschisă?. Nu s‑a dus, şi nici ei n‑au venit. A doua oară eu nu eram la Timişoara, eram deja plecată. (Eraţi plecată ?) Deja plecată, cu părinţii. În ?58 am plecat, la un inter­val de două săptămâni unii de alţii. Bandi era închis. Mamei mele totdeauna i‑am dat scrisori ca şi cum Bandi ar fi scris, fiindcă el se ascundea ca să nu fie închis. Mama a crezut.

Mie mi‑au promis la Securitate că în şase săptămâni primeşte paşa­port şi băiatul. Aşa a şi fost. În ziua de 18 decembrie m‑a chemat Holi, la telefon, plângând, c‑a primit paşaportul. (Voia să plece ?) Nu a vrut să plece, era aşa de dezamăgit că trebuie să plece.

Edith a rămas acasă şi‑a fost total nenorocită că noi am plecat şi ea a rămas. A vrut să plece, în orice caz. În ?65 sau ?61, nu ştiu când au venit ei, dar după noi.

(Paşaportul l‑aţi primit normal ?) Nu, da de unde. Am avut un securist, a trebuit să ai pe un român care are post la Securitate sau la Miliţie şi care doreşte locuinţă. Locuinţa noastră era foarte frumoasă. (Unde era ?) Era foarte aproape de Medicină, la Bega, înspre râu. (Aţi putut să plecaţi direct în Austria ?) Aveam rude în Austria şi era aranjat, părinţii erau aici.

(Tatăl dvs. a mai trăit după ce v‑aţi mutat la Viena ?) Da, el a trăit. Mama a murit în ?64, şi tata în ?68. Tata era foarte tare. El a călătorit încă, la 86 de ani, n‑a ştiut că are cancer.

(Şi sora dvs. ?) Ea s‑a căsătorit cu Andrei Csendes, frate cu soţul meu. Trăiau în Bucureşti. El era director la ?Prodexport?, avea o poziţie bună. Făcea contracte pentru România în Austria, Germania, S.U.A. Dar în 1961, cred, a fost dat afară. I s‑a înscenat un proces. Când să fie chemat în sală, ca martor, s‑a ridicat cineva şi a zis : ?A decedat în 6 mai?. Sora mea şi cu fiul ei erau în sală şi aşa au aflat că a murit. A fost ceva îngrozitor. Asta era în 1964. Cineva a intervenit pentru el la Gogu Rădulescu, care era atunci ministru. Acesta ar fi spus : ?Ştiu că Csendes Andrei e nevinovat, că e un om cinstit, dar am un scaun de apărat?. Era condamnat la douăzeci de ani.

În ?65 au venit aici sora mea şi cu fiul ei. Dar mama nu mai trăia, din păcate. Pentru ea sora mea era totul.

(Dintre prietenii de familie ai părinţilor pe cine mai ştiţi ?) Îmi amintesc de familia Puhala, Merkler, Tita. (Ce era Puhala ?) El era profesor de latină în gimnaziu, şi băiatul a jucat tenis cu Holi. Când au fost daţi afară părinţii din locuinţă, atunci au primit o cameră jumate şi jumate din bucătărie în locuinţa lui Puhala.