Tatăl meu a fost la Sighet şi acolo a cunoscut‑o pe mama, şi eu sunt născut la 24 iunie 1923, deci în mai puţin de o săptămână am 79 de ani. Şi acolo n‑am stat decât până la un an. Atunci l‑a mutat pe tata la Aiud, tot la întreţinere la calea ferată. A lucrat la Aiud până în ?28, când l‑a mutat la Paşcani, şi la Paşcani am stat până în ?34, şi atunci l‑au mutat, mai întâi la Iaşi şi apoi la Bucureşti. La Bucureşti am stat în clădirea care se cheamă, se chema pe vremea aceea, ?Casa Gazeta matematică?. Am stat până în ?40 acolo. Tata a spus că să fiu aproape de Politehnică. El era inginer şi dorea ca să fiu şi eu inginer. Şi în ?40? mă rog, l‑au scos afară din clădirea aceea a Gazetei matematice şi ne‑au mutat pe o stradă mai sus, acolo. Şi acolo am stat până ne‑a bombardat, în ?44, la 7 mai ?44. Atunci au făcut praf casa în care am stat noi şi ne‑am mutat, eu la nişte cunoştinţe, ei la alţii? Şi am terminat liceul, eram în ?40. Am fost dat afară şi din Politehnică, fiind evreu. Şi am lipsit patru ani. Însă tata a fost dat afară din serviciu, nu avea nici un câştig. Am trăit din ce am câştigat eu.

În ?44 am început Politehnica, am învăţat să lucrez între timp şi am lucrat până în ?48, când am venit la Reşiţa. Şi aici am întâlnit‑o pe doamna Horvat. Asta a fost întâmplarea vieţii mele, şi am rămas aici cincizeci de ani. Ea e de la Dej şi a venit şi ea aici ca ingineră, terminase Politehnica şi a fost aici, în diferite funcţii, la Reşiţa. Eu sunt hidro­tehnician, pe vremea mea se făcea foarte serios Politehnica în toate domeniile. Acum se face pe bucăţi. Şi? eu am făcut Hidrotehnica, şi atunci am venit aici ca să construim barajul de la Văliug. Este şi o carte care a apărut asupra barajului şi acolo vorbeşte şi de mine. Şi când am venit la Reşiţa, am crezut că o să lucrez la hidrotehnică, dar am lucrat la beton armat, că trebuia făcută o scară, şi aşa am făcut tot felul de proiecte. Pe urmă, de la Proiectare am trecut la Investiţii, apoi la I.C.M.M.R.; asta era Întreprinderea de Construcţii şi Montaj Metalurgic, unde am lucrat până în ?74. Întâi am fost inginer‑şef, pe urmă am fost director acolo, ăia mă ţin minte, dumneata nu erai pe lume? şi pe urmă am fost la Primărie, la Întreprinderea Judeţeană de Construcţii, şi pe urmă am ieşit la pensie. Şi când am ieşit la pensie? aicea, un doctor, Ebstein Moise, poate c‑ai auzit de el? ei, ăsta era conducătorul Comunităţii Evreilor din Reşiţa. Şi el m‑a apreciat pe mine foarte mult. Şi el a plecat în Israel şi m‑a lăsat pe mine în locul lui. Şi de‑atunci sunt preşedinte, de unsprezece ani sunt preşedintele Comunităţii Evreilor din Reşiţa.

Acum, despre comunitatea asta, ce pot să spun ? Sunt cam şaptezeci de oameni care sunt evrei, şi în total în Comunitate sunt o sută şi ceva? O sută doisprezece membri, pentru că? ce s‑a întâmplat ? În afară de două familii, restul sunt căsătorii mixte. Inclusiv eu. Soţia mea e româncă de la Dej şi avem doi copii. Fiica mea e la Bucureşti, băiatul e la Toronto, în Canada, şi? asta e ! Şi tot numai căsătorii mixte peste tot. Aici, în Reşiţa, vă spun, sunt vreo treizeci de căsătorii şi chiar mai multe sunt căsătorii mixte. Sunt două familii de evrei : este doctorul Messer, el este din Arad, şi mai este Aspis Carol, care e căsătorit cu o evreică, dar a fost înainte căsătorit cu o nemţoaică şi aveau o fetiţă, mai trăieşte. Acum ţi‑am spus despre mine tot, ce să‑ţi mai spun ?