Preluăm aici doar fragmentul de început din articol, cel mai ...dulce:

Dulciuri:

Guma de mestecat Gumela (o ordinărie sfărâmicioasă şi fără gust după jumate de minut, fapt pentru care mâncam un pachet odată), bomboanele “la vărsat” lipite între ele – de mentă, de cacao, de lapte, de “stofă”, (umplute cu un fel de gem), caramelele pe care le mancam cu tot cu ambalaj, biscuiţii Gigel, Codruţ, Chindie, nemuritoarea Eugenie în ambalajul de hârtie mereu unsuroasă, micile ciocolăţi Scufiţa Roşie cu eticheta folosită ca ceas, “Jucăriile Mele” (cu ciocolată în dungi), napolitanele “la vărsat”, ciocolata albă Kandia (atunci de Timişoara), îngheţata de un leu la cornet, care curgea şi era plină de gheaţă, îngheţata Polar tip pachet de unt (care tot timpul se topea până o mâncai şi te murdăreai), siropul de tuse băut ca suc, rahatul ţinut la uscat, budinca Rodica, dulciurile improvizate: zahăr amestecat cu cacao şi mâncat cu linguriţa, zahărul ars pe plită, bucuria de a găsi şi mânca o saloană de anul trecut, zahărul pe sfoară Kandel.”


Restul vă așteaptă pe blog! (Adresa se află în secțiunea din dreapta!)