Procesul de adaptare la viaţa orăşenească

Când spunea cu toată gravitatea că poartă „dungă la pantaloni, fiindcă aşa se cere tinerilor” sau că fumează un pachet de „Dorobanţi” pe zi „ca omul ce se respectă”, Ion B. era cel dintâi convins că aşa se cuvine şi că dunga pantalonilor şi ţigările formează elementele respectului ce şi-l datorează. De unde vine obiceiul lui Ion B., născut în cine ştie ce sat al Târnavelor de a purta dungă la pantaloni şi a fuma Dorobanţi? Dar mai ales, de unde vine convingerea că trebuie să se respecte, mergând până la forma exterioară a respectului? La fel cu Ion B. sunt şi alţii. Iată unul care poartă cravată la gât, chiar dacă o poartă strâmb ori chiar dacă nodul stă să plesnească de strâns ce e şi e roasă de vechime. Omul ştie ce înseamnă cravata,  ştie că hainele pe care le poartă reclamă cravată, a văzut-o la ceilalţi cu care a venit în contact şi o poartă şi el. Din vedere la alţii, din frecventarea birturilor populare şi economice a învăţat jocul de table, deşi prin Sălajul lui nici pasărea măiastră nu le-a văzut. Sigur că pe bani. Dar sălăjeanul mai vorbeşte la telefon, obiect de care avea  o frică la început. Umbla uşurel la început cu telefonul. Apoi s –a deprins cu el. Acum formează singur numerele cele mai încâlcite, se recomandă, ştie întreba de omul pe care-l vrea, ba şi trânteşte telefonul la necaz, fără să mai aibă frică de fragilitatea lui. De unde umbla cu pas rar şi încet, privind cu grijă în jur la mulţimea „otomobilelor”, acum sălăjeanul calcă apăsat şi frecventează strada fără reţineri, fiindcă oraşul i-a impus alt ritm în mişcări, fiindcă munca la Institut îi coordonează altfel mişcările. Nu numai atât. Sălăjeanul venit cu 5 copii din satul lui unde toată viaţa numai agricultură a făcut şi n-a fost în oraş decât la târguri, vorbeşte ca în oraşe, ca domnii. L-au cam zăpăcit mulţimea cuvintelor neînţelese din limbajul funcţionarilor, dar în cei 4 ani le-a învăţat şi le pronunţă acum cu uşurinţă, deşi pe alocuri greşit. Peste puţin timp, sălăjeanul o să meargă la cinematograf, fiindcă toată lumea vorbeşte de filme, de artişti şi sălăjeanul vrea şi el să ştie să vorbească. Altul foloseşte briantină. Şi nu poartă pălărie fiindcă nu s-ar mai vedea părul lucios şi lins, dat pe spate. Dimineaţa se spală pe dinţi cu pastă şi periuţă, iar de două ori pe lună face baie. Frecventează cinematograful şi citeşte romane poliţiste. Îi place muzica şi cârciuma din colţ are un taraf de lăutari din Vlaşca, care îi cântă de inima albastră. De ce să nu asculte?