Cum înaintam aşa în valuri de-a lungul câmpului, prin semănături, am dat într-un lan de grâu peste trei ţărani basarabeni. Fugiseră de?acasă şi se ascunseseră acolo de frica deportărilor, a rechiziţiilor şi a tot felul de corvezi la care îi obligau ruşii sau acoliţii lor, activiştii de partid. Doi din ei erau de câte 40-45 de ani, iar la treilea ? moş Ion ? avea peste şaizeci de ani. Toţi bărbaţii mai tineri de patruzeci de ani fuseseră mobilizaţi sau mai pe urmă ridicaţi şi trimişi de regulă în Extremul Orient, la Vladivostok sau Habarovsk. Moş Ion ne-a povestit cu mult haz cum înainte cu câteva zile venise la el un evreu activist de partid, care vroia să-l mobilizeze pentru cositul grâului, spunându-i: "Bre, bade Ioane, marea patrie a socialismului e în pericol şi are nevoie de ajutorul nostru, al tuturor. Dumneata ascute coasa şi pregăteşte-te să coseşti grâul. Baba Ioana să lege snopii şi să-i strângă în clăi. Rifca mea să-i numere şi eu să-i trec la catastif. Toţi suntem datori să ajutăm patria şi partidul, ca să scăpăm de duşmani". Drept urmare a muncii de lămurire dusă de Șloim, activistul, moş Ion şi baba Ioana părăsiseră căminul şi se ascundeau pe unde puteau. [pag. 163]