Noi îl stimam mult pe octogenarul nostru Komandant, colonelul Dienst, care la 1870 fusese prizonier la francezi şi era alsacian. Când venea în uniforma de Totenhussaren, avea 2 m înălţime, era pe cât de sobru, pe atât de cuminte şi drept. El a ales pe prizonierii cu "Da!" la o parte, pe cei cu "Nu!" în altă parte şi a dat cuvântul colonelului Sturdza, care, o fi fost el ofiţer de soi, dar orator, ioc. A început prin a batjocori Moldova cea pângărită de ruşi şi de senegalezi şi să ne facă laşi, dacă nu acceptăm propunerea lui. Într-un moment de rumoare şi proteste din partea grupului "Nu!", în care am avut cinstea să fiu, se desprinde din front locotenentul aviator Cantacuzino-Paşcanu, înalt şi chipeş, şi, repezindu-se ca un uliu, se opreşte în faţa lui Sturza, îl scuipă-n obraz şi-i rupe epoleţii de pe umăr şi-i calcă'n picioare. Un: Huo! formidabil dinspre grupul cu "Nu!" şi unii se pornesc spre Sturdza. Von Dienst comandă: "Ruhe!" Apoi, "Wache, Zur Maschinengewehr!" [pag 167-168]