Un punct de vedere pertinent este cel prezentat de martorul Aurelian Voicu-Dej, ce subliniază faptul că în vâltoarea evenimentelor, soldatul de rând nu avea timp să îşi pună astfel de probleme, el fiind mai degrabă preocupat de problemele cotidiene ridicate de experienţa frontului şi mai ales de supravieţuire: "Eu n-aş putea să trag concluzia că cineva se gândea aşa ceva pe vremea aia. Atunci noi eram nişte tineri care aveam preocupări să ne instruim cât mai bine, să păstrăm echipamentul nostru, noi nu analizam treburile astea. Acuma zic aşa, că şi nemţii, ca şi românii, erau uniţi prin interesele lor comune, nemţii interesul de a face rost de terenuri agricole şi cultivable, românii de a-şi elibera Basarabia şi teritoriile răpite cu forţa de către sovietici. Ăsta era fondul problemei şi fiecare îl percepea cum credea el. Eu l-am văzut ca şi un colaborator, un aliat de încredere care are şi el acelaşi interes ca şi mine". [pag 90-91]