Nu insistăm. Un lucru rămâne mai clar decât orice mistificări: Roller a fost proprietarul istoriografiei României, specialistul autoconvins de capacităţile sale. La 1 noiembrie 1948, Roller a fost ales membru titular al Academiei Române. Apoi, vicepreşedinte al secţiunii de Ştiinţe istorice, filozofice şi economico-juridice – deşi bibliografia sa se reducea, în bună măsură, la peroraţii de inspiraţie sovietică. În aceeaşi perioadă e numit profesor şi şef al Catedrei de Istoria României la Academia Militară Politică din Bucureşti.
Academicianul Dan Berindei, fost subaltern al lui Roller, povesteşte un moment revelator pentru temperamentul dictatorial al lui Roller: „Era un om foarte tupeist şi dominator, vorbea cu nonşalanţă despre Imperiul Austro-Ungar în veacul al XVIII-lea, avea o incultură perfectă. Ţin minte o şedinţă în care au fost frecaţi îngrozitor academicienii Alexandru Graur, Alexandru Rosetti şi Iorgu Iordan. Apăruse ultima lucrare de Stalin, „Marxismul şi problemele lingvisticii”, iar ei n-au luat în serios această lucrare, drept care Roller a urlat la ei timp de o jumătate de oră! Noi fusesem convocaţi să asistăm la această execuţie.
Istoricul Florin Constantiniu îşi aminteşte un moment similar în volumul său de memorii. În 1954 Roller anunţă că vrea să ţină o prelegere la Facultatea de Istorie, la cercul ştiinţific al studenţilor, condus pe atunci de studentul Costiniu: „ Mihai Roller avea deja semnele bolii, dacă nu încă pe chip, atunci în gesticulaţie. A cerut să i se aducă o sticlă cu apă şi a băut-o toată, sorbind din pahar cu o gură ce mi se părea o ventuză [...] A fost ascultat într-o tăcere religioasă. Când a încheiat a cerut să i se pună întrebări. Nimeni nu a îndrăznit să dea curs invitaţiei”.  Roller este posesorul potent şi temut al trecutului şi al prezentului României. Dacă avea dreptate George Orwell, Roller controlează prezentul pentru că are frâiele trecutului. El însuşi e „Ministerul Adevărului”. E un „Controller”. Face ample campanii arheologice şi publică întregi colecţii de documente alese discreţionar. Vorbeşte despre „statul bulgar condus de Boris, stat care a cuprins şi întreg teritoriul României de azi” ori despre „cnezatele ce s-au format după descompunerea statului din Chiev”, arată istoricii Ştefan Bosomitu şi Mihai Burcea. Chiar Roller recunoaşte, într-o amplă autobiografie din 17 iunie 1949: „Roller a devenit aşadar „tiranul” ştiinţei, lucru pe care reacţionarii l-au cultivat folosind greşeala mea de a nu folosi suficient metoda partidului, adică cea de convingere şi de a lupta prin argumente pentru a-i convinge”. Dar autocritica nu-i foloseşte la nimic.       [pag. 175-176]