La Deutsche Technische Hochschule (Politehnica) din Brno, Cehoslovania, nu e implicat doar în activităţi comuniste. Valter Roman povesteşte aproape plenar despre momentul în care se afla în preajma unui coleg de facultate în timp ce acesta a schimbat câteva cuvinte cu fizicianul Albert Einstein. Cei doi erau studenţi, iar savantul venise în oraş să ţină o conferinţă: „Îl recunoscuse pe Panet (n.a. – Francisc, colegul lui Roman, executat la 7 noiembrie 1941), i-a dat mâna întrebându-l  dacă înaintează în munca lui de cercetare. [...] Einstein i-a urat mult succes şi i-a spus: „Te rog să-mi mai scrii şi din România”. Expunerea marelui savant şi figura sa m-au impesionat profund. Mi-au răscolit gândurile”.
Petre Roman înfloreşte uşor povestea tatălui său: „Tata i-a trimis o scrisoare lui Einstein: calculase, când avea vreo 15-16 ani, vârsta Pământului pe baza cantităţii de radioactivitate. I-a scris o scrisoare lui Einstein, iar Einstein i-a răspuns. De fapt, Valter Roman însuşi lămureşte această dilemă istorică: „În 1929, fiind elev la Oradea, am ţinut o expunere despre teoria relativităţii în faţa elevilor şi profesorilor de liceu [...] Nu mă întrebaţi de nivelul ei!”.
Revoluţionarul nu rezistă mult timp în liberate: e arestat prima oară în Cehoslovacia, alături de toţi ceilalţi comunişti care editau o publicaţie clandestină. E eliberat, dar periplul carceral e abia la început. „După o punere provizorie pe picior de libertate, urma o nouă arestare şi expulzarea mea din Cehoslovacia. După ilegalitatea de vreo lună la Viena, m-am întors în ţară. Partidul hotărând în acest sens, povesteşte Roman în autobiografia din ’55.
Studiile şi le termină la Bucureşti, la Facultatea de Electrotehnică, însă, la fel ca în micul oraş evreiesc din Cehoslovacia, îmbină învăţătura cu lecţiile comuniste: din 1939, activează în partidul Comunist din România (PCdR), la Secţia de propagandă din judeţul Ilfov. E unul dintre studenţii cei mai activi la dezbaterile dialectice din căminul Schuler, unde locuiau studenţii evrei. E urmărit de Siguranţă, trăieşte clandestin şi gândeşte ilegal. [pag.194.195]