Natura teroristă a organizaţiei a existat de la început, doar şi-a pus în aplicare intenţiile în 1941, când a ajuns la putere. Concepţia doctrinară a acestei organizaţii nu lăsa nici un dubiu asupra opţiunii pentru totalitarism. Dar, în acelaşi timp, trebuie arătat că pe seama mişcării legionare s-au pus, de către propaganda comunistă, tot felul de fapte absurde şi de informaţii false. S-a răspândit zvonul că legionarii făceau jurăminte de sânge tăindu-şi venele şi sugând unul altuia lichidul vital; grupurile de agenţi electorali care circulau prin ţară şi înfruntau cu preţul vieţii agresiunile autorităţilor carliste, grupuri care se autointitulau "Echipele morţii", în sensul că erau pregătite să moară, au fost transformate de propaganda carlistă, după 1938, în echipe de asasini, care se pregăteau să-l ucidă pe rege. Ion Antonecu a preluat acest slogan în 1940 şi l-a perpetuat, afirmând că acum el este ţinta noilor asasini; cea mai răspândită lozincă diversionistă despre Mişcarea legionară a fost aceea că este o oficină a Germaniei naziste, plătită de partidul nazist, teză pe care a marşat foarte mult propaganda comunistă posteblică. Ca urmare a cercetării remarcabile efectuate de istoricul Ioan Chiper în arhivele germane, se poate afirma azi cu certitudine că regimul nazist nu a finanţat Mişcarea legionară, cel puţin cât timp aceasta a fost condusă de Corneliu Z. Codreanu. [pag 205-206]