În baza ordinului de operaţii numărul 23 din 17 iulie 1941, forţele româno-germane se regrupează în următorul dispozitiv: „Frontul de Nord” – Armata 3 română (cu corpurile de Munte şi Cavalerie), Armata 11 germană şi diviziile  6, 8,13 şi 14, comandate de generalul von Schobert, cu misiunea de a forţa Nistrul şi „Frontul de Sud” (Armata 4), cu misiunea de a finaliza eliberarea Basarabiei. În compunerea „Frontului de Sud”  a intrat şi grupul de divizii „Mattenklott” (şi Divizia 27 germană) cu misiunea de a înainta spre Sud-est, pe direcţia generală Chişinău-Zaim şi a ajunge în zona Tighina, Zaim, Taraclia. Armata 4 română trebuia să continue ofensiva cu Corpul 3 armată spre Sud-est în direcţia Sărata Galbenă – Româneşti, acoperindu-se spre est şi să înainteze cu Corpul 5 armată acoperindu-se spre sud.

Cu mici excepţii, în locurile unde inamicul a opus rezistenţe slabe, diviziile române au desfăşurat practic o misiune de urmărire spre Nistru, ajungând la 21 iulie la Tighina şi la 26 iulie la Cetatea Albă. Între timp intraseră în luptă Corpul 11 armată român, care trecuse Prutul  la Oancea la 21 iulie şi Divizia 10 infanterie, ce traversase Dunărea la 21 iulie, progresând apoi spre Cetatea Albă. Ameninţate cu încercuirea , diviziile sovietice au început retragerea spre est, către aliniamentul fortificat „Stalin” de pe malul stâng al Nistrului. Până la 26 iulie, marile unităţi germane şi române au ieşit pe întregul curs al Nistrului.

La operaţiile dintre Nistru şi Prut au participat 2 armate române şi 1 germană (dispuse de la nord la sud: armatele 3 română, 11 germană, 4 română), în faţa lor se apărau mari unităţi din Frontul de „Sud”, mai exact armatele 9 şi 18 sovietice,  în condiţiile în care Grupul 1 blindat german a atins Niprul la Sud-est de Kiev,  dispozitivul frontului sovietic de Sud-vest (la dreapta Frontului de „Sud”) a fost secţionat; armatele 6 şi 12 au intrat în organica Frontului de „Sud” şi au început retragerea spre est şi sud; s-a constituit o poziţie de apărare pentru a asigura retragerea pe linia Falone-Balta. Pentru a rupe această poziţie, Grupul de armate „Sud” a decis să lovescă în nordul ei cu Armata 17 germană şi în Sud în zona Balta cu armatele 3 română şi 11 germană.  În jumătatea sudică a Transnistriei, Armata 4 română va trebui să ia ofensiva pentru a bloca retragerea trupelor Frontului de „Sud” la gurile Bugului. [pag. 103-105]