Guvernul, Partidul, câteva întreprinderi de stat folosesc Moskviciuri, Zissuri, Ceaika - toate parcă de la POMPELE FUNEBRE. Puţinul şi repezitul trafic al acestor vehicule îndoliate e pe Bulevardul Jianu-Stalin. Construcţia de cărămidă aparentă de pe colţul Mavrogheni, pe care o urmărisem crescând, nu adăposteşte nici icoane, nici odoare bisericeşti. E Muzeul Partidului, fără altă indicaţie, neexistând alt partid în România decât cel comunist. De la Rondul I Colonade, regele Ferdinand şi cele patru victorii dispăruseră într-o noapte. Fulgerător, a crescut o construcţie lângă răscrucea cu Ion Mincu. Înconjurată de zid compact, păzită pe din afară de arme automate, ambasada Uniunii Sovietice. Trecerea pietonilor era interzisă prin faţa ei, umblam pe partea casei Coribut, devenită şcoală serală. Îngrijitorii îşi usucă rufele pe sârme strâmbe întinse între coloane. Pe peron, într-un coteţ din ştăngi, guiţă purcei slabi. Mult adăugită, casa Callimachi e locuinţa succesivilor miniştri de interne ai guvernului. Petliţe albastre, arme automate; tot pe din afară păzită. Flora, Locul Luminos, s-a preschimbat în Loc Misterios. Dincolo de gardul căptuşit înalt pe dinăuntru cu tablă, e centru de aprovizionare al membrilor guvernului comunist. Volgi şi Moskviciuri ies supraîncărcate cu tot ceea ce e nevoie pentru a chefui, într-un timp în care cetăţenii ţării sunt lipsiţi de minimumul necesar supravieţuirii. Tot ostaşi cu arme automate păzesc centrul de aprovizionare. Cum şi de unde să se fi ivit oare aşa de mulţi şi de aprigi duşmani, încât totul se cere atât de apărat, în mijlocul unui popor care nici măcar ciomag nu are să se apere pe sine de vreo posibilă agresiune de borfaş? [pag. 152-153]