După refugiu veniseră ruşii să pună ghiara pe noi...Am fost câteva fete la Braşov, la Liceul Comercial, la internat...Și vine pedagoga şi spune "Fetele care sunt din Chişinău, merg cu mine la comandament !" Am fost şase fete. Într-o cameră ne-au încuiat şi au trimis pedagoga înapoi la şcoală. Dar noi ne-am sfătuit cum să facem; sigur că fiecare înţelegea ruseşte : "Nu ştim nici o boabă, nu ştim ruseşte! Pot să vorbească ce vor, să aducă translator!". Veniseră ruşii... Peste noapte noi am sărit pe geam, printr-o curte am ajuns în stradă şi ne-am dus la un tren...Ne-am urcat într-un tren, nu ştiam unde mergea...era plin de var nestins. Era prin noiembrie, a început să plouă, se stingea varul, ne ardea...Am ajuns la Bucureşti, la Triaj. Ne-am dus pe jos, la o vreme de noapte... Aveam o soră la Bucureşti. Când au scos ei capul, au încremenit. Întâmplător am fost acum la Bucureşti şi am dat de urma unei fete care a fost cu mine în aventura asta...şi îşi amintea că freatele meu a venit cu pâine caldă...era mare lucru atunci...[Nina Vesa, născută în 1918, Branişte, Basarabia]