[...] Alături de ei se aflau multe persoane de vârsta a treia de pe loc, dar şi sosite la Chişinău din locuri începărtate. O bătrânică având probleme locomotorii încerca să susţină ritmul horei cu cârja într-o mână şi cu un tricolor (de dimensiuni mari) în altă mână. Din păcate, manifestanţi de vârsta a doua erau puţini, foarte puţini.
Îmi pun întrebarea de drept păunescian: unde au fost românii basarabeni pe 5 iulie? Făcând un simplu calcul, stabilim că măcar 10% din cei peste 440 000 de români basarabeni cu acte în regulă (conform datelor Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie până în 2014) şi 50 000 de elevi, studenţi, masteranzi şi doctoranzi, care-şi fac studiile în România, veneau în Piaţă, numărul participanţilor s-ar fi apropiat de 100 000 de oameni. Din păcate, în piaţă au fost doar 1-2% din cei cu cetăţenie română. Aceasta vorbeşte despre faptul că nu toţi cei cu cetăţenie română simt româneşte. Unii dintre ei, în special alolingvii, au obţinut cetăţenia română din interes mercantil. Îmi amintesc un caz dintr-o emisiune televizată cum  unul dintre marii antiromâni, un rătăcit pe nume Tabără, cunoscut prin declaraţii scandaloase şi având un comportament în unele studiouri TV sub orice nivel, fapt ce nu-i face onoare în calitatea sa de profesor universitar (de fapt, între unul care le „citeşte” lecţii studenţilor şi unul care le predă cunoştinţe este o mare diferenţă!), declara că fiica-sa, care nu cred să fie proromâncă, fiindcă potrivit unui frumos proverb românesc „... ce iese din pisică tot şoareci prinde”, a obţinut cetăţenie românească  „pentru a circula liber prin Europa”. Am cunoscut şi ruşi cu paşaport românesc care nu cunoşteau o boabă româneşte! Cu toate acestea, majoritatea basarabenilor cu cetăţenie română sunt români şi, sper, simt româneşte. Atunci să ne mai întrebăm o dată: unde erau românii basarabeni cu acte în regulă pe 5 iulie? Organizată de un grup de tineri neafiliaţi politic, cu excepţia însemnelor PNL, nu am văzut în piaţă însemnele altor partide unioniste, în primul rând, nu le-am văzut pe cele ale Partidului Liberal – unicul partid unionist cu putere decizională reală.
Au fost puţini, foarte puţini pentru o Mare Adunare Naţională. Să fi fost măcar vreo 200 – 500 de mii, nu-şi mai permiteau tot soiul de cozi de topor gen Dodon, Voronin, Borşevici ş.a. să ia în derâdere idealul nostru de secole – de a fi împreună cu Ţara, să fim ameninţaţi de o mare trădare de stat! Ei sunt fricoşi în faţa forţei şi mari eroi în lipsa ei. Vă mai amintiţi cum, la sfârşitul anilor ’90, neprietenii noştri erau cuminţi (fiindcă eram mulţi!), fapt ce a făcut posibilă votarea celor mai sacre legi ale neamului – limba română în straiul său firesc, Declaraţia de Suveranitate, şi mai apoi cea de independenţă, foarte multe hotărâri la nivel de Chişinău privind redenumirea străzilor, instituţiilor, implementarea limbii române şi a Istoriei Românilor în şcoli etc. Acum, fiind atât de puţini, minţile înguste ne atacă. Nu-i vedeţi cum turbă alde Dodon, care, în pofida susţinerii majore (financiare, informaţionale, logistice) din partea Kremlinului, nu-şi ating scopurile formulate de stăpânii lor, iar aceia pentru banii cheltuiţi le cer rezultate.
Observaţi ce tămbălău au ridicat în parlament referitor la manifestaţia tinerilor, catalogată drept tentativă de lovitură de stat şi mare pericol pentru statalitatea „ţării lor!” Cu câtă ură s-au năpustit asupra tinerilor! Cu câtă turbare şi spume la gură atacă această coloană a 5-a  tot ce-i românesc, pe toţi cei cu simţ românesc, pe adepţii Unirii.          [pag. 203-205]