De asemenea, Alexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în oraşul Viniţa, precum şi în localitatea Tătarca de lângă Odessa. Putem doar presupune că printre victimele de la Tătarca s-ar fi aflat şi deţinuţi basarabeni şi bucovineni de la Tiraspol, dar şi de la Chişinău. Prin cercetarea cadavrelor descoperite acolo, Birkle a ajuns la concluzia că, asemenea cazurilor de la Katyn, moartea tuturor victimelor a provenit din împuşcături de revolver, în ceafă, de la mică distanţă. Mulţi au primit un singur glonţ, alţii având mai multe, de calibrul 5,6 mm, în cap, iar unii prezentând mai multe răni provocate de forţe brutale. Toate cadavrele au fost găsite cu mâinile strâns legate la spate cu sfoară, iar în gura şi esofagul unora a fost găsit pământ, ceea ce dovedeşte fără tăgadă că aceştia din urmă nu muriseră până în momentul îngropării şi astfel au înghiţit pământ, sufocându-se în groapă. La 6 august 1943, Birkle a prezentat raportul medico-legal provizoriu asupra cercetărilor de la Tătarca. Potrivit documentului, până la acea dată, fuseseră descoperite 42 de gropi comune şi reperate încă 10-20 (?). În fiecare groapă se aflau aproximativ 80 de cadavre, adică un total de peste 3.500 de cadavre, însă Birkle se aştepta ca numărul final să fie mult mai mare, aproximativ 5.000. Din cele 516 cadavre deshumate în acel moment, 486 au fost examinate medico-legal şi protocolate de neobositul nostru medic legist. Katyn, Viniţa şi Tătarca sunt strâns legate între ele: toate au fost descoperite accidental în anul 1943, şi numai "graţie" războiului germano-sovietic din 1941-45; regimul stalinist a utilizat aceeaşi metodă macabră "de lucru" în toate trei cazurile de asasinat colectiv; gropile comune au avut un număr foarte mare de cadavre, în care erau militari, intelectuali şi ţărani, consideraţi ostili de către regimul sovietic; cazurile rămân şi azi parţial neelucidate din cauza lipsei documentelor sovietice. [173-174]