Spre sfârşitul lui octombrie, Teodorescu, îi aduce în vizită alţi doi tineri, pictori, abia sosiţi din România, Alexandru Istrati şi Natalia Dumitrescu. E lesne de imaginat emoţia cu care, după ce în prealabil i-au telefonat maestrului, bat, în această duminică, în legendarul gong mare de cupru de la intrare. După un moment de aşteptare se trezesc în faţa lui Brâncuşi însuşi, îmbrăcat în întregime în alb, venit să le deschidă. Și pentru ei Brâncuşi dezveleşte cu un băţ lung faimoasa Pasăre, apoi apasă butonul electric şi pune în mişcare Leda. Îi conduce apoi în studioul din dreapta unde le arată Coloana. În studioul din stânga le arată diferite stadii în gips ale Marelui Cocoş la care lucrează acum. Urmează Domnişoara Pogany, Principesa X, Negresa blondă, Nancy Cunard... Brâncuşi îi urmăreşte cu privirea inchizitiv. Întorşi în studioul principal îi întreabă despre ei, despre trecutul lor, despre aspiraţiile lor de viitor. Cu o bursă de studii, primită de la statul francez, Alexandru şi Natalia studiază în prezent la Ecole Nationale des Beaux-Arts, la clasa lui Andre Lhote. Nu-şi doresc altceva decât să-şi continue o carieră de artişti la Paris. Plăcut impresionat de tinereţa şi entuziasmul lor, Brâncuşi îi invită să revină. Să vină direct la uşa atelierului unde locuieşte. Este semnul că i-a acceptat. În ianuarie următor, 1948, când Natalia şi Alexandru, care-l vizitează cu asiduitate, îi cer să le găsească un atelier, este bucuros să îi instaleze în cel vecin, de la numărul 4, proprietate a unui fost câştigător al Premiului Romei, şi care se întâmplă să fie disponibil. De acum drumurile celor doi se vor încrucişa mai des cu al său. Pentru a-şi mai risipi singurătatea, şi pentru a le veni în ajutor, îi invită din când în când să cineze cu el [pag 503]