Viaţa a devenit tristă, cenuşie... Nu mai vedeai oameni veseli pe stradă, toţi umblau trişti, îngânduraţi, nu stăteau de vorbă pe la colţuri ca înainte, nu mai vedeai tineret prin parcuri. Mulţi care s-au dezmeticit, îşi făceau bagajele, plecau la Chişinău, la OVIR-un sovietic şi se înscriau să plece în România lăsând totul casă, pământ, avere... Până mai era timp, căci acordul acordul dintre România şi Uniunea Sovietică era pentru un an de zile, acord care îţi da voie să pleci în ţară sau să vii din România în Basarabia Sovietică. Dar sovieticii nu erau ca românii care dădeau drumul la toţi doritorii să plece unde vor. Ruşii dădeau un singur tren, odată pe lună şi în el nu vedeai decât oameni bătrâni. Tinerilor ei nu le permiteau să plece, dimpotrivă, îi trimiteau la lucru în Donbas, la minele de cărbuni