În ce consistă cultivarea acestui sentiment de răspundere? Consistă tocmai în întărirea conştiinţei că fiecare moment din viaţa omului îşi are chemarea sa proprie şi urmarea sa proprie, pe care nimic în lume nu o poate suprima, din cursul timpului, şi de care răspunde omul cu întreaga sa viaţă. Sentimenul răspunderii este organizarea luptei cu neprevăzutul: subordonarea neprevăzutului la destinul sufletului omenesc. Acela care socoteşte că viaţa este o repetare de momente asemănătoare unele cu altele, acela n-are dispoziţii pentru sentimentul răspunderii. Acela pregăteşte nu lupta sa cu neprevăzutul, ci cu întâmplarea, faţă de care se va da învins de mai înainte. El va zice totdeauna: aşa s-a întâmplat. Răspunderea cade pe întâmplare, nu pe el. Plămădeala sufletească a omului care simte nevoia sentimentului de răspundere este alta. Acela este pătruns de credinţa că fiecare moment la vieţii sale vine cu originalitatea sa. O zi nu se aseamănă cu alta. Fiecare, cu datoria sa de îndeplinit. Faptul îndeplinit astăzi este fructul faptelor trecute şi sămânţa faptelor viitoare. Fiecare fapt îşi cere dreptul de a fi deliberat şi hotărât cu conştiinţa întreagă. [pag 280]