[...] Aci am stat 10-15 zile după care a intervenit ziua de 23 August. Cum în fabrică se aflau o serie de funcţionari şi muncitori care avuseseră legături cu mişcarea  muncitorească, şi cum printre aceştia se afla şi soţia mea,  ei au hotărât ca în ziua de 25 August să se prezinte în grup la CC al PCR pentru a se pune la dispoziţia partidului.  Cum ei mi-au spus că şi eu voi putea fi folositor  am acceptat deîndată şi împreună ne-am deplasat de la Fierbinţi şi până în Aleea Alexandru N. 23, unde am ajuns în după-amiaza zilei de 25 August 1944. De către unul din cei cu care am venit am fost prezentat  D-lui Ion Ghe. Maurer, care în acel moment  se afla în curte şi care m-a prezentat D-lui Manole Bodnăraş. Acesta era pe atunci comandant adjunct al „Formaţiunilor patriotice de luptă”. El m-a prezentat D-lui Ştefan Mladin, care era cunoscut pe numele său conspirativ de Tudor şi care mi-a devenit comandant de companie, eu fiind ajutorul lui tehnic şi având misiunea de a face instruirea militară a gărzii CC PCR. Am rămas aci cam 3-4 săptămâni încontinuu şi în acest interval am primit, în afară de misiunea mea iniţială, (instructor militar) şi sarcina de a mă deplasa cu o grupă de „FPL” la Băneasa, pentru a participa  la luptele contra hitleriştilor ce se dădeau acolo. Cum cei care mă însoţeau nu aveau o pregătire militară prea avansată, au părăsit camionul cu care sosisem pe aeroportul Băneasa şi am rămas doar eu, cu un fost deţinut politic pe nume Petea... (fostul însoţitor al lui Constantin Pârvulescu) şi cu şoferul maşinii. În această situaţie eu am luat hotărârea de a intra în barăcile părăsite de hitlerişti şi aci văzând că ele conţin medicamente în stoc, am încărcat camionul cu medicamente şi în seara aceleiaşi zile ne-am prezentat D-lui Emil Bodnăraş, Comandantul „FPL”,  care ne-a mulţumit şi felicitat pentru această captură.
În ziua când au intrat trupele Armatei Roşii în Bucureşti, în faţa CC PCR s-au adunat o massă de câteva sute de manifestanţi, pe care am primit sarcina de a-i conduce pe Şoseaua Colentina spre a manifesta cu steaguri şi flori, salutând trupele sovietice. După ce am executat această misiune, eu fiind îmbrăcat în uniforma mea de ofiţer, am fost chemat de Dl. Constantin Pârvulescu, care m-a felicitat în numele secretariatului PCR şi m-a îmbrăţişat, spunând că sunt primul ofiţer care a manifestat cu steagul roşu al partidului clasei muncitoare. Am continuat să muncesc aci la CC PCR până în toamna  anului 1944, când s-a dizolvat „FPL”, atunci am fost chemat de Dl. Emil Bodnăraş, care mi-a spus că s-a hotărât ca eu să rămân activist al CC-ului, într-o grupă cu o misiune specială pe care o conducea Dl. Vidraşcu Ion, şi în care au mai lucrat şi D-nii: Ştefan Mladin, Nicolschi Alexandru, Mişu Dulgheru şi alţii, al căror nume nu mi-l mai amintesc.  Misiunea mea a fost aceea de a organiza o reţea informativă pentru a putea cunoaşte toate acţiunile politice duse de partidele „istorice” PNŢ şi PNL precum şi orice acţiuni s-ar îndrepta contra PCR. În acest scop eu am primit ca legătură  inferioară pe Prosan Niculae şi alţi ospătari cari aveau sarcina  de a asculta discuţiile  de prin restaurantele frecventate de oameni politici şi de a mi le transmite pentru a le preda D-lui Vidraşcu. Cum am început munca aceasta am primit, nu după mult timp, misiunea, din partea D-lui Vidraşcu, de a ancheta o serie  de muncitori de la uzinele Malaxa, care participaseră la împuşcarea D-lui Gheorghe Apostol. Am făcut această anchetă, ajutat fiind de Dl. Vlad... (actualul director de cabinet al D-lui Gheorghe Gheorghiu-Dej) şi controlat fiind de D-nii Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Ion Vidraşcu, dosarul depunându-l  D-lui Emil Bodnăraş.  Menţionez că această anchetă se făcea  paralel cu cea oficială, unde din partea PCR participa Dl. Stelian Tănăsescu.      [pag. 252-253]