Pînă la afirmarea sa ca istoric al medicinei, dar şi după aceea, doctorul G. Brătescu a trebuit să înfrunte situaţii contradictorii, uneori dramatice. Un văr de-al său se străduise, către sfârşitul anilor treizeci, să-l iniţieze în doctrina comunistă, drept care el s-a simţit îndemnat, după 23 august 1944, să adere la PCR. În acele împrejurări a fost grabnic promovat la conducerea organizaţiei pe ţară a ?studenţilor democraţi?, fiind apoi numit director în Ministerul de Externe şi, în continuare, prim-consilier al Ambasadei RPR de la Moscova. Dar, căsătorindu-se cu fiica Anei Pauker, a devenit o persoană suspectă politic, odată cu ?demascarea? soacrei sale ca ?deviaţionistă? şi ?agentă imperialistă?. În consecinţă a fost pus sub strictă observaţie, exclus din partid şi chiar îndepărtat, pentru câţiva ani, din munca de cercetare ştiinţifică.