Să luăm un exemplu mai apropiat și deci mai cunoscut. Priviți îmbrăcămintea păstorilor din Carpați. Mai întîi o căciulă cît toate zilele. (Nu uitați că ține loc și de perină). Unii o fac din piele de miel. Cea arhaică, păstrată încă în părțile Banatului și Crainei (clăbăț) e din piele de oaie, cu mițele întregi, pentru ca apa să se scurgă ușor. În Vrancea e rotată, ca un potcap și foarte tare. De pieptar, bundă, cojocel, cojoc, suman și variantele lor, nu mai pomenim. Relevăm numai sarica, al cărei păr lins-prelins este chiar imitarea lînei de oaie. O menționare și mai atentă merită gluga,  o haină care ține loc de cortel, saltea, plapumă  și traistă. (Cea din munții Apuseni se apropie de pelerina mediterană. E un fel de  compromis între vechea glugă păstorească, indispensabilă unui popor de comati ce umblu cu capul gol, și toga romană, suficientă pentru un ținut cu aer cald și ploi rare). Dar capodopera îmbrăcămintei ciobănești e cămașa. Forma, lungimea, mînecile... sunt ca cele din Columna lui Traian. Însă esențialul e altceva: țesătura de in sau cînepă este fiartă în zăr amestecat cu sucuri de plante veninoase. Așadar grăsime, ca să apere pielea de umezeala ploilor; și otravă, ca să apere corpul de insecte. Și impermeabilă, și antiseptică. Cu drept cuvînt, cămașa cea neagră a păstorilor carpatici e un fel de încoronare a tehnicei în ce privește îmbrăcămintea din zona culmilor cu ploi, atît de dese. Iar față de astfel de documente, omul de știință exactă trebuie să constate că ciobanul din Carpați, în ce privește îmbrăcămintea, stă pe o înaltă treaptă de civilizație.

În rezumat: dacă punem în șir hrana, haina cu locuința (care e un fel de haină colectivă) și mijloacele de circulație (luntre, patine, car, cioaclă, kaiac etc., etc.) avem înainte trei mari categorii, privitoare la adaptarea materială cu mediul geografic. E de prisos să mai luăm exemple din fiecare, deoarece acuma noțiunea de civilizație ni se pare destul de lămurită. Prin civilizație înțelegem suma tuturor creațiunilor tehnice, care ajută adaptarea omului la mediul geografic. [pag. 83-84]