Cu Adrian Păunescu am reluat legătura după întoarcerea la vechile unelte, când mi s-a redat răspunderea presei. Nu s-a mai gândit nici unul la un coautorat ideologic, dar A. P. avea o idee care m-a captivat, si anume să reabiliteze folclorul românesc demonetizat prin exacerbarea amatorismului şi prin festivism. I-am pus la dispoziţie televiziunea şi mijloacele necesare şi l-am făcut părtaşul tuturor observaţiilor şi concluziilor strânse de mine în anii în care condusesem Ministerul Culturii. Suita de emisiuni pe care a realizat-o cu remarcabilă acuitate, discernământ al autenticului şi admiraţie pentru geniul popular, s-a bucurat de un mare ecou public. (Dumitru Popescu)