Ciuma cea roşie a zdrobit grâul şi a ales neghina să vorbească despre grâu, apoi le-a amestecat, pentru ca secerătorul aşteptat să nu mai ştie. Neghina-grâu este pâinea otrăvită pe care o mâncăm noi astăzi. Ni s-a ales această pâine pentru dejunul vieţii noastre amărâte. Dar unele spice de grâu nu s-au lăsat alese de ciuma roşie şi au fugit în munţi, să crească printre brazi sau nefiresc, pe un vârf de stâncă, ca o floare de colţ a sufletului nostru, crescută în această asprime continuă a istoriei de aici. Ei s-au numit partizani. Alte spice, multe, mii, zeci de mii, sute de mii, au fost culese şi închise în hambare-temniţă, fără apă şi lumină, în frig cumplit, zdrobite apoi de piatra de moară a fratelui său, devenit între timp neghină [pag. 51]