[...] După apariţia decretului de amnistiere, muncitorii braşoveni au fost obligaţi să încheie constracte de muncă pe perioadă nedeterminată în aceleaşi unităţi economice  în care au fost repartizaţi, în decembrie 1987, pentru a-şi executa pedepsele şi să-şi facă mutaţiile definitive în localităţile în care lucrau.  Autorităţile au făcut presiuni asupra soţiilor lor să divorţeze sau să se ducă după ei. Unii dintre muncitori s-au stabilit  cu domiciliul şi familia în localităţile fixate de autorităţi, iar alţii au refuzat, insistând să se reîntoarcă în Braşov, înaintând în acest sens memorii la CC al PCR, Procuratura RSR, Tribunalul Judeţean Braşov etc.

Evenimentele din decembrie 1989, care au dus la căderea regimului comunist din România, i-au găsit, în marea majoritate, în localităţile şi colectivele de muncă  unde au fost repartizaţi în 1987. În 17 decembrie 1989, Inspectoratul Judeţean Braşov de Securitate transmitea o telegramă  Inspectoratului Judeţean Tulcea de Securitate (şefului Securităţii) cu următorul conţinut: „Rugăm dispuneţi de urgenţă măsuri de  control asupra persoanelor condamnate pentru participarea la evenimentul din noiembrie 1987 de la Braşov, urmând ca în perioada următoare să nu li se permită părăsirea actualului domiciliu şi loc de  muncă”.

În afara celor 61 de persoane condamnate, asupra unui număr de 21 de persoane anchetate pentru participarea la demonstraţie şi puse în libertate, organele de securitate au întreprins măsura preventivă de avertizare. Din cele 21 de persoane  cinci erau elevi la Liceul Industrial „Steagul Roşu” şi Liceul Industrial „Tractorul”, nouă persoane au fost reprimite la Întreprinderea de Autocamioane, iar şapte au fost trimise în localităţile de origine însoţite de organul de miliţie.

Şase studenţi au fost exmatriculaţi de la Universitatea  din Braşov. De pildă, studenţii Bia Cătălin (n. 1965 la Cluj- Napoca), Silaghi Lucian (n. 1965 la Marghita, Bihor) şi Şerban Horia (n. 1965 Chişinău-Criş, Arad) au fost exmatriculaţi de la Facultatea de Silvicultură pentru următoarele fapte: „În ziua de 22 noiembrie 1987 au confecţionat şi expus public un afiş  prin care îşi exprimau aprobarea faţă de acţiunile huliganice din 15 noiembrie 1987”.  Pe afiş era scris „Muncitorii arestaţi nu trebuie să moară!”. Cătălin Bia, în mărturia publicată în cartea  Eroi pentru România apărută în 2007, arată cum s-au petrecut lucrurile: „ În 22 noiembrie, în jurul prânzului, m-am aşezat în faţa cantinei din faţa Complexului Studenţesc Memorandumului, cu o pancartă pe care am scris „Muncitorii arestaţi nu trebuie să moară!” (...) Lucian (Silaghi- n.n.) a venit lângă mine şi m-a întrebat: „Te-ai gândit bine?”. „Da”, i-am spus. S-a aşezat lângă mine, în partea stângă. A venit şi Horia Şerban din cantină, s-a aşezat şi el în dreapta mea”.

După exmatriculare, studenţii au fost scoşi din Braşov, fiind trimişi în localităţile de  domiciliu şi încredinţaţi familiilor. „După ce ne-au dus din Braşov, eu am ajuns la Cluj, - spune Cătălin Bia – iar Horia şi Lucian la Oradea. Am ajuns la Cluj, m-au dus la sediul Miliţiei. În dimineaţa următoare, a doua zi, au fost chemaţi şi părinţii şi fratele meu. Le-au spus că nu-mi dau drumul dacă ei  nu-şi iau angajamentul  că o să am o atitudine corespunzătoare”. În perioada cât au fost exmatriculaţi din facultate au lucrat ca muncitori necalificaţi, Cătălin Bia ca „mozaicar faianţar la Antrepriza de Construcţii şi Reparaţii Cluj-Napoca, Horia Şerban la Fabrica de Confecţii din Oradea ca muncitor croitor pantalonar, iar Lucian Silaghi la Staţiunea Pomicolă Oradea”. La locurile de muncă, precum şi la domiciliu, erau supravegheaţi de organele  de securitate. Părinţii acestora erau convocaţi trimestrial  la miliţie (la comandant) unde erau chestionaţi în privinţa comportării la locul de muncă şi în societate a fiilor lor.  Securitatea  „urmărea nu doar stricta  supraveghere a „obiectivului” şi a familiilor acestuia, ci şi încercarea de a influenţa comportamentul celui implicat prin presiuni asupra părinţilor”.  În toamna anului 1989, după ce promoţia lor absolvise, au fost reînmatriculaţi în anul IV de studiu al Facultăţii de Silvicultură Braşov.[pag. 276-278]