Putine nume din istoria recenta a Romaniei au puterea de a stirni atitea emotii in rindul populatiei ca acela al lui Silviu Brucan. A fost redactor-sef adjunct al cotidianului partidului, Scinteia, intre 1944 si 1956, si ambasador al Romaniei in Statele Unite (1956-1959) si la Natiunile Unite (1959-1962). Numele lui Brucan a atras pentru prima oara atentia mediei occidentale in 1987, cu ocazia demonstratiilor muncitorilor din Brasov din 15 noiembrie impotriva taierilor salariale si a lipsei alimentelor. Controversa din jurul lui este generata de rolul pe care l-a jucat in consolidarea dominatiei comuniste in tara, in revolutia din 1989, precum si in cadrul evenimentelor imediat urmatoare.
 
„Dosarul de urmarire informativa al lui Silviu Brucan creat de Directia a III-a Contraspionaj a DSS poate avea o dubla utilitate: ajuta la intelegerea «scrisorii celor sase», un moment important al istoriei tirzii a opozitiei fata de regimul Ceausescu, dar poate constitui si un «ghid» pentru cei care vor sa inteleaga modul de operare al Securitatii. Ca si alte dosare de urmarire informativa, cel al lui Silviu Brucan trebuie citit cu prudenta, corelat in masura posibilitatilor cu alte documente si marturii, trebuie filtrat de spiritul critic al cititorului.” (Radu Ioanid)