?La Quai d´ Orsay i-am găsit întruniţi pe cei ?mari?. Spre surprinderea mea, prezida Clemenceau: Dânsul şedea la o masă separată, pe un podiu. Eu am fost invitat să mă aşez la cca 2 m distanţă, în faţa lui. La stânga mea şedeau în şir, unul lângă altul: Tittoni, Lloyd George, Hoover, Balfour; în fund, în capătul sălii, Foch şi numeroşi secretari, raportori delegaţi. În spatele lui Clemenceau şi la stânga lui, stătea în picioare Ph. Berthelot. Salutând în toate părţile, m-am aşezat. La toate asemenea ocazii mă cuprindea o dispoziţie ironică, din cauza solemnităţii scenei, solemnitate ce şi-o impuneau aceşti oameni ?mari?, supuşi ? în împrejurări normale ? aceloraşi neajunsuri, griji şi slăbiciuni omeneşti. Totodată, şi se părea că aş sta ca un acuzat în faţa lor, pe când ? pledând pentru o revendicare sau alta ? ei erau de fapt acuzaţii, de a nu fi găsit soluţiile făgăduite...? (Alexandru VAIDA-VOEVOD)