La sosirea la Dover, coadă pentru recuperarea bagajelor, eram printre primii, temător să nu rămân fără ele, deoarece fiecare intra şi-şi lua bagajele (sute de oameni!). A avut loc din nou controlul paşapoartelor, de data aceasta însă mai rapid, după care am trecut prin aceleaşi culoare kafkiene. La ora 6,30 eram în trenul de Londra, în care am aşteptat plecarea timp de două ore. Călătoria a durat o oră şi jumătate. Urmările secetei se văd, mai ales în privinţa ierbii, uscată şi aproape inexistentă, oi şi vaci stăruind totuşi în a smulge pământului ce li se cuvenea. La ora 9,50 am ajuns în Gara Victoria. Am schimbat bani, apoi am făcut coadă la taxi (circa 20 de persoane aşteptând la rând). Taxiul m-a dus la Lillian Penson Hall, unde trebuia să locuiesc, lângă Paddington, zăpăcindu-mă circulaţia pe stânga ... a vehiculelor. Am o cameră cu baie. Mă spăl, mă îmbrac şi cu planul în mână mă îndrept spre Imperial College, unde urmează să aibă loc Congresul Internaţional de Genealogie şi Heraldică pentru care am venit. Am trecut prin Hyde Park şi m-am orientat greşit.... prea la stânga, şi din cauza planului sumar, ajungând în faţa monumentului lui Wellington. Am bâjbâit peste trei sferturi de oră, până când, fără a întreba, am ajuns iarăşi "pe calea cea bună". Iată-mă la congres, la care îi întâlnesc pe Roger Harmignies, fostul secretar general de la Li?ge, pe Mihai Sturdza, pe contele Galimberti (veche cunoştinţă de la Li?ge) şi pe fiica lui ? italiancă frumuşică şi vivace, vorbind uşor franceza şi engleza - , pe heraldistul Berthényi de la Budapesta, pe un belgian şi pe un suedez cunoscuţi în 1972 şi pe mulţi alţii. Organizatorii sunt încă zăpăciţi, ceea ce se reflectă ?pe teren?. Participanţii sunt dispersaţi în cinci săli. În prima sală unde mă duc nici preşedintele de şedinţă şi nici vorbitorul nu se prezintă! Mă supără că, din "motive neştiinţifice", suntem puţini români; în schimb, Berthény a venit cu soţia! În 1974, la München, am putut fi mai numeroşi şi Plesia a putut veni cu soţia. [pag. 70-71