Au încercat, cumva, să vă racoleze ca informator în tot timpul acesta?
 

Da. Prin ’80 era la modă să se asculte „Europa Liberă”, „Vocea Americii”, nu ştiu ce... Eu ascultam în fiecare seară. Dar la slujbă le spuneam colegilor: „Eu n-ascult, că am copiii la şcoală, şi-apoi aud şi vorbesc la şcoală”, căci copiii erau în cealaltă cameră.  Dar eu ascultam cu regularitate.  Şi era unul dintre noi care era informator. Cum l-o prins ei informator, Securitatea? Era beţiv şi l-o prins furând  o jumătate de spirt la un magazin, aici, pe strada Unirii, şi de-acolo l-o luat  la poliţia economică, în conlucrare cu Securitatea: „A, eşti cutare?” Angajament! I-o dat până şi de ăsta, de înregistrat. Şi când m-o chemat la Securitate mi-o arătat tot ce-am spus. „Da, domnule, am spus de Iorga. Domnule, nu eu l-am condamnat. Iorga în cultura românească a fost un titan, domn’le...” „Hă, da’ voi l-aţi împuşcat,” Domn’le, eu am să vă spun o treabă.  Am aflat-o în puşcărie, că KGB-ul l-o împuşcat pe Iorga ca să compromită dreapta românească, pe de-o parte, şi să scape de Iorga, că a fost părintele naţionalismului în România.” „Hă, vorbeşti prostii, legionarule!” „Ei, na, domnule, eu aşa am auzit.” Şi mai mult de-o lună de zile m-o purtat zi de zi la Securitate.

Sediul Securităţii era vizavi de grădina publică. Unde-i poliţia, acolo, jumate de clădire era Securitatea. Şi o lună de zile, zi de zi m-o chemat. Şi, printre altele, acolo au încercat să mă convingă, dar nu mi-am luat angajament. Eu lucram acuma la protecţia plantelor, în agricultură. Şi acolo erau aviatorii care veneau  şi furau benzină şi vindeau. Dar mai târziu, un ofiţer de la poliţia economică, indirect, s-a gândit şi zice: „Domnule, uite, ştii despre asta?” Zic: „Domnule, eu am auzit. Eu n-am văzut, că eu n-am ce căuta la avion. Eu îs contabil, la avion n-am ce căuta. Dar am auzit că se cumpără acolo benzină.” Ei, şi el: „Domnule, dacă ne spui, dacă faci nu ştiu ce...” Dar întâmplarea o făcut că la două-trei zile o venit comandantul flotilei  Iaşi la noi la unitate să vorbească cu directorul. Şi eu eram la director cu nişte acte la semnat. Şi ăla întreabă: „Domnule director, îmi daţi  voie să dau un telefon?” Şi ridică telefonul şi vorbeşte cu comandantul Securităţii. Şi zice: „Băi, vezi că pe-aicea nu ştiu ce, băi, îs băieţii noştri. Vezi să nu păţească nimic.” Şi-am înţeles din discuţie că i-o garantat ăla că nu păţesc nimic. Bineînţeles, aviatorii şi-o luat poziţie, când s-o dus ăsta la poliţia economică. E, oamenii erau tari pe poziţie, de-acum. Sunt multe de-astea de spus. [pag. 117 Fragment din mărturiile lui Vasile Balanovici]