Încă din 1926 Gheorghe Alexianu publicase Dreptul constituţional, cu o prefaţă de C. Hamangiu, ca prim volum din Biblioteca Universitară de Drept condusă de acesta. [...] Aici Gheorghe Alexianu consideră că nu poate ieşi din marea criză morală în care se află omenirea, decât prin reîntoarcerea la idealismul juridic. În primul rând, prin respectul dreptului natural, care el este totalul de postulate, care se desprind din raţiunea umană şi care se impun legiuitorului, omului politic, magistratului, ca elemente esenţiale de viaţă. În al doilea rând, prin adoptarea unor doctrine realiste numai acele instituţii se menţin şi durează, care sunt plămădite din suferinţele şi eforturile proprii de progres ale fiecărui popor, popor care reprezintă astfel o primă realitate. Ori de câte ori se încearcă să se înfăptuiască ceva împotriva realităţii, o luptă începe între noua organizaţie artificială şi elanul de viaţă care pulsează în chip firesc din profundele izvoare sufleteşti ale naţiunii. Lupta dintre aceste două elemente constituie criza politicii, iar remediul nu poate fi decât înlăturarea antagonismului prin înlăturarea artificialului. Opera legiuitorului nu constă decât în verificarea realităţii şi concretizarea ei în formule pozitive. [pag 63]