?Au oare românii o ?fire? colectivă şi indivizibilă ? Desigur că nu. Este astăzi din ce în ce mai puţin sigur că popoarele au, fiecare în parte un spirit al lor, reflectat în trăsături colective de cararcter, unice şi inconfundabile. În zilele noastre oamenii se arată fie onoraţi, fie jenaţi de apartenenţa lor etnică, dar nu şi-o mai asumă, implicit şi personal, ca pe o marcă de fabricaţie. Sau atunci când o fac, acest lucru se petrece în mod deliberat şi în temeiul unei alegeri explicite şi personale ce se înrudeşte mai degrabă cu un act de credinţă decât cu o administrare de probe.? (Daniel Barbu)