Ca intelectual român din Basarabia, supus tuturor privaţiunilor pe care le îndură poporul meu condamnat la „independenţă” (citeşte: la mizerie materială şi spirituală, la abrutizare şi robie neocolonială), mistuind şi frustrări interioare, legate de acelaşi loc nefericit al naşterii sale, studiul luat în discuţie îmi oferă numeroase motive de insatisfacţie, indignare şi dezamăgire. Cred că nu trebuie să subliniez influenţa sa demoralizantă, inhibitoare în plan psihic asupra cititorilor basarabeni, a intelectualilor în speţă, exercitată în pofida intenţiilor declarat – constructive afişate de autori. Şi invers, efectul reconfortant şi stimulator  pentru acei oameni ai Puterii de la Chişinău care au alte preocupări decât  binele comunităţii şi făurirea idealului naţional. În Basarabia, studiul a fost reprodus anul trecut de oficiosul guvernamental  „Moldova Suverană”, în numerele 160-161, 162-163 şi 164, şi perceput ca un nesperat suport ideologic al unei legitimităţi uzurpate; în timp ce fraze de tipul „contestarea prin forţă a frontierelor actuale”, „pretenţiile teritoriale” sau „revizionismul” României faţă de Republica Moldova, etalate în text şi reluate în întrebările suplimentului, au evocat multora, pentru care lectura la birou a gazetei sus-pomenite face parte dintr-un ritual matinal obligatoriu, manualele de comunism ştiinţific din epoca unei tinereţi moscovite de neuitat. Pornind de aici, e foarte simplu să adopţi un ton apodictic, şi luneci pe panta reproşurilor, să formulezi aprecieri infamante, sentenţioase. Evit această tentaţie. Voi face doar câteva observaţii de principiu, aproximând un punct de vedere pe care-l consider reprezentativ pentru mulţi români din Basarabia [pag. 110]