Să-ţi spun ceva. În 1959 eu eram conducător la studenţi. Şi am fost invitat la Cluj. Acolo m-au chemat la o reuniune studenţească. Şi m-am dus îmbrăcat aşa... Când am văzut acolo fetele cu mănuşi, băieţii eleganţi, toţi cu cravată, m-am dus la cămin şi mi-am schimbat costumul.
În Banat am intrat prima dată în 1943... Aveam un frate la Săcălaz, la Regimentul 5 Vânători de Munte care se refugiase în Jimbolia. Am dormit la un ţăran şvab. Şi când ne-a arătat bănăţeanul ce-avea în pivniţă şi ce-avea în cămară – cârnaţi, şuncă... În Oltenia, până la mijlocul lui martie se mânca tot porcul. Te puteai bărbieri cu şoriciul de pe porcul olteanului.
Pe urmă am fost la Recaş, am fost la Izvin. Mă uitam la pomii fructiferi de pe marginea drumului. Nu lua nimeni fructele din pomii altuia şi nu-şi băteau joc de ce era pentru toţi. Altă lume.
S-a simţit acest lucru şi în procesul camioanelor de care vorbeam. Le-am trimis în China, chinezii le demontau şi le montau din nou. Am trimis în Irak. Şi ne-a spus preşedintele Irakului: „Domnule Preşedinte, ţin foarte mult la relaţiile cu România. Faptul că dv. veniţi aici când noi suntem în război cu Iranul, aceasta poate influenţa relaţiile dv. cu Iranul, însă vă spun: camioanele nu sunt bune. E foarte bun armamentul, camioanele, nu. Se opresc pe drumuri. E şi nisipul nostru, de aici. Le-am plătit, rămân plătite. Dar vi le încarc pe vapor şi vi le aduc în Portul Constanţa pe cheltuiala mea -, să le băgaţi din nou în fabrică, la verificări. [pag. 374]