Un număr de prieteni au plecat, alţii au murit, alţii agonizează. Alţii şi-au ars hârtiile: nu le mai foloseau la nimic. E un lest împovărător într-o lume care îşi crea urgenţele ei. Pentru aproape toţi – şi pentru cei care pastraseră – scrisorile nu mai însemnau mare lucru. Nu purtau o identitate, nu exprimau un demers cultural. Ele veneau, de fiecare dată, din altă lume. (Notă asupra ediţiei