Trecut de vârsta de şaizeci de ani, consider ca viaţa mea a fost puternic marcată, în toate privinţele, deci şi în sens negativ, de comunism, fără să mă consider o victimă a acestuia. Blocarea într-un anumit punct a carierei, lipsirea de posibilitatea de perfecţionare profesională (prin călătorii şi studii în străinătate), cunoaşterea condiţiei de intelectual supravegheat şi de cetăţean supus unor dure privaţiuni (în deceniul al nouălea) toate acestea mi-au motivat distanţarea tot mai categorică de regim, iar în cele din urmă mi-au creat o stare de puternică revoltă. De la o nemulţumire vagă faţă de cum este acest regim, am trecut, împreună cu alţii din generaţia mea, la aspiraţia către un altul. În limitele impuse de către cenzură, dar nu fără succes, am încercat să transmit acest mesaj prin tot ce am scris şi publicat înainte de 1990. Este pentru mine un motiv de satisfacţie că textele din rubrica al cărei titular am fost între anii 1980-82 au putut fi editate recent în volum, fără omisiuni, spre a oferi celor de azi repere întru îmţelegerea vremurilor de atunci [Andor Horv?th, pag 149]