?Povestea aceasta a început pe când am pornit să-i arăt copilului meu, născut după 1989, oraşul în care trăim. Casele frumoase construite pe vremuri, străzi sau statui, deşi acestea au fost primele victime ale comunismului în spaţiu urbanistic. Ne-am oprit în faţa tribunalului şi mă pregăteam să-i arăt zeiţa Justiţiei şi celebra balanţă, dar, spre uimirea mea, am văzut pe fronton Cornul Abundenţei ?! Aşa am aflat că de fapt acolo era sediul Administraţiei Financiare. Palatul de Justiţie s-a aflat unde este acum Universitatea, o clădire destinată să impună respectul pentru lege. Am început să mă întreb, am căpătat cu greu răspunsuri, uitarea a pus stăpânire acolo unde propaganda unui sistem perfid nu a reuşit să impună imaginea falsă.? (Marius Dobrin)