Convenţia militară ruso-română din anul 1916

Între subsemnaţii: 1) ataşatul militar al Rusiei la Bucureşti, colonelul Tatarinov; 2) ataşatul militar al Franţei la Bucureşti, A.M.F.M. Despres; 3) S.B. Thomson, ataşat militar al Marii Britanii la Bucureşti; 4) ataşatul militar al Italiei la Bucureşti, colonelul Ferigo; special împuterniciţi de Marile Cartiere Generale ale Armatelor, de o parte, şi Excelenţa Sa Primul Ministru  şi Ministrul de Război al Regatului României, I.I.C. Brătianu, de altă parte, s-au stabilit cele ce urmează:

Articolul 1

Ca urmare la tratatul de alianţă intervenit la 4/17 august 1914 între Rusia, Franţa, Marea Britanie, Italia şi România, România de obligă ca, mobilizând toate forţele sale de  uscat şi de mare, să atace Austro-Ungaria cel mai târziu la 15/28 august 1916  (8 zile după ofensiva de la Salonic). Acţiunile ofensive ale Armatei Române vor începe chiar în ziua declarării războiului.

Articolul 2

De la semnarea prezentei convenţii şi în toată durata mobilizării şi concentrării Armatei Române, Armata Rusă se obligă să lucreze într-un mod cu totul energic pe tot frontul austriac, în scopul de-a asigura operaţiunile române mai sus menţionate. Această acţiune va fi în special ofensivă viguroasă în Bucovina, unde trupele ruse vor trebui cel puţin să-şi păstreze poziţiile lor, ca şi efectivele lor actuale.

Cu începere de la 12/25 august 1916, Flota Rusă va trebui să garanteze siguranţa portului Constanţa, să împiedice debarcarea de trupe inamice pe coastele române şi orice incursiuni pe Dunăre în susul gurilor acestui fluviu.

De partea sa, România va recunoaşte Flotei Ruse din Marea Neagră dreptul de a utiliza portul militar Constanţa şi de a lua măsurile necesare contra flotei vrăjmaşe submarine.

Vaselor de război ruseşti care se vor servi de Dunăre, atât pentru a apăra malurile, cât şi pentru a da concurs Armatei şi Flotei Române, vor fi sub ordinele Comandantului Şef al Armatelor Române şi vor coopera pe acest râu cu escadra de monitoare româneşti. Amănuntele acestei cooperări vor fi stabilite  în conformitate cu articolele prezentei convenţii.

Articolul 3

Rusia se obligă în momentul mobilizării Armatei Române să trimită în Dobrogea două divizii de infanterie şi una de cavalerie, pentru a coopera cu Armata Română în contra Armatei Bulgare.

Aliaţii se obligă a face ca intrarea în război a României să fie precedată, cel puţin cu 8 zile înainte, de o ofensivă afirmată a armatelor din Salonic, în scopul de a uşura mobilizarea şi concentrarea tuturor forţelor militare române. Această ofensivă va începe la 7/20 august 1916.

Dacă în cursul operaţiunilor militare Puterile Aliate, în urma înţelegerii dintre Statele Majore respective, ar decide mărirea aporturilor lor militare, cooperând cu Armata Română, această mărire de forţe nu va modifica întru nimic stipulaţiile convenţiilor încheiate.

Articolul 4

Rusia, Franţa, Marea Britanie şi Italia se obligă a procura României muniţie şi material de război, care vor fi transportate de vase româneşti sau aliate şi tranzitate prin Rusia.

Aceste predări şi transporturi vor trebui astfel executate pentru a le asigura sosirea în România într-un mod cât se va putea  în continuu de minimum 300 de tone pe zi, calculat la o lună de transport. În cazul când Aliaţii ar avea la dispoziţia lor căi accesibile, uşurând tranzitul muniţiei, România va putea beneficia. [pag. 308-310]