22 iunie. Azi, pui drag, zi mare. Am intrat în Basarabia! Un sentiment de uşurare. Mărturisesc că nu-mi mai închipui Basarabia locuită de oameni civilizaţi ci numai ca un loc părăsit şi jefuit! E prilej, mai ales, ca poporul românesc să se deştepte prin fapte, nu prin cuvinte mari.  Şi azi, din păcate, proclamaţia e tot bombastică şi cuvintele curg, sforăitoare, ba chiar fără înţeles, căci ce  o fi „ sângele veacurilor” etc. Suntem nişte maimuţe uşuratice. Dacă n-ar fi ţăranul, care spune doar ce gândeşte realmente, n-ar mai fi în ce să nădăjduieşti  în poporul nostru! O mică minoritate din elita intelectuală şi ţăranii, muncitori ai pământului, restul e contaminat de idei şi gesturi false.  Slujba la biserică foarte frumoasă. N-am văzut îngenuncherile pe stradă. În schimb, manifestaţia din faţa palatului  foarte slabă. Puţini şi anemici. Când am auzit la radio amplificările, am surâs şi am recunoscut sistemul italian. Doamne! Ce lipsă de seriozitate în conducători! Poporul e sincer, desigur, mulţumit că i se face o elementară dreptate, dar, poate, mulţi simţeam dureros că făceam cauză comună cu agresorii, mincinoşi şi vinovaţi. Nu mă pot dezbăra de un sentiment adânc de jenă faţă de istorie. Oricât s-ar justifica în cazul nostru oportunismul, zadarnic! Acest război e imoral. Doar că ne luăm ce e al nostru. Ajută-ne, Doamne! Măcar să spălăm ruşinea de a fi fraţi cu bandiţii, printr-o purtare ostăşească fără greş, să ne regăsim virtutea, indiferent de ce va spune lumea, să ne putem respecta noi înşine!
După-amiază, două ore bune cu copiii. Am putut vorbi şi emoţiona de poezie, de idei, semn bun. Mi-s tare dragi. Voi trece vacanţa cu ei, lucrând pentru ei.
Ce va fi la noapte? Sunt insensibilă. Îmi e somn. I-am visat pe tata şi pe Maica azi-noapte. Au venit să mă prevină. Vii şi tu? Vă iubesc, vă doresc. Afară tună şi plouă. Poate scăpăm de „vizită”. Fetele sunt curajoase. Maricica nervoasă. Tilică Burileanu, azi pe stradă, era o distracţie rară. Alură aristocratică. Oare va mai putea dăinui şi după război? Te las, dragule, când vii? [pag 302-303]