A apărut apoi un ofiţer însoţit de vreo 5 soldaţi grăniceri sârbi, care au vorbit ceva în şoaptă cu cei doi ofiţeri care ne escortau pe noi, apoi unul dintre ei, care vorbea perfect româneşte, ne-a spus că vom fi trecuţi peste frontieră în România. Ne-a mai spus că în faţa noastră, la 20 m este râul Neram care formează frontiera între Iugoslavia şi România, peste care vom trece uşor deoarece este îngheţat, apoi vom da imediat de o şosea care este pe teritoriul României, iar la o distanţă de circa 20 km se află satele româneşti Socol şi Câmpia, acolo unde se văd acum lumini aprinse. Acela dintre noi care va încerca să se înapoieze în Iugoslavia va fi împuşcat oriunde va fi prins. După aceste spuse, protopopul romano-catolic Voştinaru a făcut o scurtă rugăciune în şoaptă. Gardienii şi grănicerii iugoslavi, înarmaţi cu carabine şi pistoale mitralieră, s-au răspândit în trăgători în spatele nostru şi s-a dat ordin ca să pornim peste râul Nera. Cu asta s-a încheiat azilul nostru politic, acordat de Tito în Iugoslavia. [29/30 decembrie 1948, pag 202]