Înainte de a fi pus eu în liberate, cu  4-5 zile, adică înainte de data de 26 octombrie 1985, în camera 1 a arestului a fost adus Ursu Emil Gheorghe. Ursu Gheorghe a fost adus în cameră seara. Când a fost introdus în cameră nu avea urme de violenţă. În camera nr. 1 a arestului se mai aflau: un judecător arestat pe nume Radu, un magazioner la Hanul lui Manuc, un tinichigiu de 60-62 de ani care avusese vreo 12 garaje la Ştefăneşti, un tâlhar deja condamnat, un ţigan cu afaceri  cu (indescifrabil), şi o altă persoană de care nu-mi aduc aminte.

După ce Ursu Gheorghe a fost adus în cameră, a discutat cu el judecătorul. L-a întrebat pentru ce fapte a fost arestat. Ursu Gheorghe a povestit ceva în legătură cu nişte jurnale şi povestea despre Suedia.

În jurul orei 4 a fost dus la anchetă. După puţină vreme s-a reîntors la camera de arest. Avea urme de violenţă pe obrazul drept şi în zona urechii. Îi picura sânge din ureche şi nas. A spus că a fost bătut şi că nici nu s-a stat de vorbă cu el. Spunea că a fost bătut de un căpitan sau de un maior de securitate. Spunea că acest ofiţer îl luase cu ceva vreme înainte la cercetări, dar i-a dat drumul şi apoi l-a luat din nou. Ursu Gheorghe spunea că este anchetat şi pentru valută, dar spunea că poate să o justifice. Îmi amintesc că Ursu Gheorghe mai spunea că este anchetat pentru jurnalele pe care le ţinuse. Am înţeles că ancheta mai avea în obiectiv mai mult problema jurnalelor. Nu a pronunţat numele anchetatorului. Spunea doar că îl anchetează un ofiţer de la Securitate care îl mai anchetase o  dată. În acea seară nu s-a plâns că ar fi avut lovituri în abdomen. Ştiu că Radu Gheorghe l-a întrebat în cameră despre jurnale. Cred că Radu Gheorghe informa despre discuţiile cu Ursu Emil pe anchetatori. Nu-mi aduc aminte dacă până la punerea mea în libertate, Ursu a mai fost scos la anchetă. (...) Nu s-au exercitat însă violenţe asupra lui Ursu Gheorghe din partea celor din cameră în cele câteva zile cât am fost cu el în cameră.

Aceasta este declaraţia pe care o dau şi  semnez după citire.[pag. 182-183]