Temistocle Bocancea din Cernăuți a fost și el la conferința lui Iorga. După conferință, ne-am întâlnit la restaurant. Era cu doamna (femeie cam de rând, nu prea știe românește). Mi s-a plâns amar de felul batjocoritor cum i-a vorbit Iorga în gura mare în restaurant, zicându-i: - Priviți, ăsta-i primarul rușilor de la Cernăuți!... Ușurința și glumele bucureștenilor l-au uimit. Iar purtarea colonelului Sturza cu tinerii refugiați bucovineni, pe care i-a numit trădători după ce i-a primit în școală, pune vârf la toate.
Caut să-l potolesc, arătându-i mediul în care a trăit col. Sturza.
Îi pare rău c-a venit la București. Rușii îl cheamă acuma stăruitor la Cernăuți. Se gândește la jurământul făcut împăratului austriac. Îl liniștesc arătându-i că, deși a primit silit de ruși postul de primar, totuși, de-ar fi fost prins de austrieci, i-ar fi făut felul – și asta îl dezleagă de orice [datorie de] credință față de Austria!
Îmi spune că s-au ivit acuma destui candidați pentru postul de primar. Chiar Dori Popovici e gata! Ba până și Chisanovici... Și mă roagă să stăruiesc pe lângă Iorga a-i împrumuta n-rul din „Pester Loyd” cu scrisoarea lui Chisanovici. Laudă pe Aurel Onciul. Mă întreabă ce-am face cu ei [Dori Popovici și Chisanovici] de-ar veni la noi. Le-am suci gâtul ca la niște mișei – zic eu. -De-aș fi rus, cum aș mai fi purtat pe brațe – pe când aici, în România, n-ai cu cine te înțelege serios...
Îl îndemn a răfui bine pe ticăloșii trădători, dacă va mai fi primar. Răspunde: - Apoi tocmai asta mă ține aici, ca să nu fiu față la spânzurarea lor, din care mulți mi-s cunoscuți.
El crede că România în curând se va mișca și eu închei cu dorința de a vedea Bucovina lipită de Moldova. Zice: - Veți folosi și dumneavostră, și noi!... [pag. 352]