Vineri, 20 fevr, 1920. Regina s-a întors de la Sinaia cu Prințul Carol, care va pleca esară sau mâne, la 1 noaptea, la Constanța și, de acolo – pe un torpilor- în Orient, însoțit de o numeroasă suită. Călătoria e aranjată de Boyle, care a promis să-l lecuiască pe Prinț. Filip Ionescu se gândește la marile cheltuieli  ce vor fi de nevoie pentru  asemenea călătorie.
[„A venit apoi momentul marelui dineu de rămas bun. Ca oaspeți, Ștefan Popp (reprezentându-l pe primul-ministru), generalul Rășcanu, ministrul de război, Prezan și cei ce fac parte din misiunea lui Carol: generalul Găvănescu, cei doi aghiotanți Condiescu, Djuvara în rol de consilier economic, căpitanul Horia ca aghiotant militar; Filodor care este ambasador la Atena, va fi luat în drum, el merge ca diplomat. Destinația lor este mai întâi Egipt, apoi India și Japonia.
Este o delegație cu totul oficială și sperăm că pot fi stabilite cu Japonia atât relații politice cât și economice. Popp și Rășcanu au ținut discursuri. Carol a răspuns liber, cu mare aplomb, limpede, bine, în cuvinte alese... Am observat cu bucurie amară că-și scosese verigheta de care nu se despărțise niciodată până acum... Cel mai greu lucru a fost să-l determin să scrie o scrisoare tatălui său, promițându-i că nu se va mai căsători fără consimțământul lui, lucru pe care l-am obținut, totuși, chiar înainte de a pleca” (Maria, Regina României, Însemnări zilnice, II, 20 febr)]
Sâmbătă, 21 fevr. 1920. În Presa Capitalei, Gr. Filipescu publică un articol asupra crizei ce se va prelungi cu săptămânile, pentru că nu se rezolvă pe placul lui Brătianu. Se vorbește de plînsetele Regelui și de reintrarea în acțiune a lui Mișu și a colonelului Știrbey.
 De fapt, Prințul Știrbey a fost azi la dl. Basset, apoi la Rege, apoi a stat de vorbă cu Stircea, apoi a plecat cu dl Basset în automobil la 1 d.a.
*
Cu I. Teodorescu, revizor școlar al orașului Chișinău. Îmi spune de marea pornire a basarabenilor împotriva slujbașilor din  Regat și mai cu seamă a „țiganilor de munteni”. Li se  iau slujbele și pânea [- zic basarabenii]. Vor să li se vorbească moldovenește și pe înțelesul tuturor. Basarabenii găsesc că-s prea mulți cei 40 institutori trimiși din Regat, iști de la minister găsesc că-s prea puțini. Popii rusofili, urâți de țărani – de aceea un singur deputat preot!
S-aude că bolșevicii ar avea o (subl. G.T.K.) divizie, care urmărește denikiniști (parte din fosta armată imperială, condusă de generalul Denikin), dar de o primejdie bolșevică apropiată nici vorbă nu-i. Toți militarii i-au spus. Numai la București împrăștie liberalii asemenea sperieturi. Sânt la Odessa nemulțămiții basarabeni care ar dori să vie la spatele unei armate în Basarabia, dar bolșevicii au destul de lucru la dânșii.
„Să dezbrobodim pe Tătuca pentru ploaie” (în vara 1919) – de-atunci au dat jos statuia Țarului.
Îl întreb de-ar fi cu putință o călătorie a Regelui în Basarabia.
-Bine că n-a venit până acuma, pentru că starea spiritelor e foarte tulbure și propaganda ascunsă n-a fost înfrântă. Bună urmare va avea filmul cu primirea Regelui în Ardeal. [pag. 209-210]