In preziua si apoi, pe durata primului razboi mondial, Alexandru Vaida-Voevod se afla refugiat în Elvetia, împreuna cu Aurel C. Popovici. Ultima secventa a Memoriilor sale evoca demersurile diplomatice întreprinse pentru realizarea unitatii nationale a românilor. Intr-un context politic sufocat de intrigile marilor puteri, germineaza si se împlineste idealul României Mari.