?Că Regele Carol nu le-a putut pune de-a dreptul sub numele său se înţelege lesne; astfel de mărturisiri apar de obicei la mulţi ani după moartea celui care le-a făcut. Nici un Suveran, ajuns abia la vârsta de 50 de ani, n-a dat până acum publicului povestea vieţii sale; cazul lui Carol I e astfel unic. Dar că el însuşi este autorul ?însemnărilor? se vede din fiecare rând al lor, din utilizarea întregii arhive personale, a copiariului scrisorilor trimise de dânsul, din cunoaşterea fiecăruia din amănuntele zilnice ale unei Curţi, din reproducerea convorbirilor celor mai secrete,... ? (Nicolae Iorga)