În această regiune am copilărit, aşa că totul îmi era foarte familiar. Aici aveai la doi paşi satele pescăreşti ale rascolnicilor ruşi, din care, dacă intrai, nu mai puteai ieşi. Aici erau câteva sate mari şi bogate de moldoveni, unde părinţii mei aveau prieteni foarte buni pe filieră religioasă, cu care se vizitau vară de vară. Sectanţii noştri de aici erau cei mai buni producători şi comercianţi de legume  şi împânziseră toată Ucraina, o bună parte a Rusiei şi ţările baltice încă din perioada comunistă. În anii ’70 – ’80, aceste sate trăiau un soi de renaştere şi prosperitate. Astăzi lucrurile nu mai arată la fel. O mare parte a sectanţilor mei au ales calea pribegiei şi a muncii în străinătate. Unii lucrează la Moscova sau în Italia şi fac ruble şi euro, bani frumoşi, dar pentru care plătesc un preţ foarte mare, iar alţii,  mult mai numeroşi, au emigrat în masă în Statele Unite, ţara făgăduinţei, unde curge lapte şi miere, amestecate cu venin. Fiecare a fost liber şi a avut dreptul să plece în cele patru zări când dezmăţul terapiei de şoc liberale  al anilor ’90 a făcut totul praf. Doar bandiţii mei se pare că se descurcau de minune în noile ape foarte tulburi. Tot ce a rămas neschimbat de la Gogol încoace sunt drumurile proaste.
Aici, la periferie, s-au născut şi au trăit mulţi hoţi de mare clasă şi contrabandişti, cum numai în filmele americane mai vezi.  Tot pe aici s-au născut şi marii oligarhi care au preluat puterea în regiune.Toţi au copilărit în aceleaşi mahalale, au vorbit aceeaşi limbă şi au învăţat aceeaşi meserie de bandit. Cum altfel? De ce aici? Să fie din cauza brizei mării, a pământului mai sterp, a căldurii excesive? Sau poate din cauza amestecului de neamuri şi popoare, religii şi secte nenumărate? Sau poate pentru că legile imperiilor nu au funcţionat niciodată pe aici, instituţiile statale nu au prins contur şi formă şi totul se reduce la mica înţelegere între oameni care negociază permanent totul. Două instituţii funcţionează aici perfect: trădarea şi contrabanda. Ce înseamnă ele, vă voi povesti poate cu altă ocazie. [pag. 129-130]