I.B: [...]  Ș-atunci îl luară într-o tură de bătăi pe țâgan, îl bătură bine, îl bătură pe tălpi,  îl bătură cu pumnii fără ca să-l întrebe nimic. Și după ce să săturară de bătăi atunci ăsta le-o spus, zâșe: „eu tovarăș căpitan am nepot în Securitate și dumneavoastră m-ați bătut”. Căpitanul îl întrebă zâșe: „pă cine ai în Securitate?” Zâșe: „pe, pe Balaci”,  era un plutonier-major, care era angajat în Securitate. Atunci căpitanul îi spuse zâșe: „spune-i lui Balaci că eu te-am bătut” șî l-or luat șî pe el  șî l-or dus la Caransebeș, împreună cu Bunea, ăstalalt țâgan și cu mine. Ș-atunși până sara nu m-o mai întrebat nima nimic. Noi am ajuns la Securitate acolo la Caransebeș. Noi ne-am culcat înspre sară într-o cameră acolo unde stam în curtea Securitățî, ne-am întins pe podele jos, șî ne-am culcat. Bunea ăsta de către ușă, eu în mijloc șî ălalalt care îl bătuseră  al treilea. După ce s-o însărat, târziu, ne trezâm că apare un ofițer de Securitate deșchide ușa și-l cheamă pe Nistor, așa îl chema pe țâgan, îl cheamă să meargă cu el. L-o dus șî l-o țânut un sfert, o jumate de oră nu mai știu cât și după aia îl aduce înapoi, îl bagă în cameră, o încuiat ușa șî o plecat. I-am auzât bocancii tropăind șî Bunea ăsta  după ce o plecat ăla, Bunea ăsta îmi șoptește mie zâșe „întreabă-l că nu l-o bătut?” Șî eu mă-ntorc cu capu' către el și-l întreb: „Nistore nu te-or bătut?” Până eu am șoptit către el asta auzâm cheia în ușă, ăla o fost rămas la ușă și-o auzât  că noi vorbim, deschisă ușa, intră înăuntru: „ care-ați vorbit?” Prima dată n-am răspus. Ș-atunci [nu se înțelege] ăsta s-o sculat și o spus: „pe mine m-or întrebat tovarăș subofițer dacă m-ați bătut înăuntru. Da eu n-am răspuns nimic, că eu nu am ce să discut cu bandiții șî cu criminalii” șî atunci ăla securistu întreabă „care l-ați întrebat?” Eu o trebuit să spun că eu l-am întrebat pentru că trebuia să spun. „Na, hai cu mine”. M-o luat de acolo din cameră șî m-o dus în birou cu el acolo. Acolo era Kling, șefu Securității din Caraș-Severin, ăla care o scăpat atunci în patruzăși șî șăpti, când i-o pușcat pe Cheia Ruschii, era el șî o grămadă de securiști acolo.  Când m-o dus ofițeru îi spuse: „tovarășe maior” zâșe „dânsu o întrebat pe Ion Hristu dacă l-am bătut”. Kling nu mai întrebă nimic [scârțâie o ușă] nu zâse nimic altceva decât zâșe „ăsta” zâșe „îl luați și-l duceți și-l împușcați”, că zîșe „ăsta-i un bandit ca și tată-so. Îl suiți în mașină și vă duceți cu el nu prea departe între Caransebeș [intră cineva] între Caransebeș și Balta Sărată,  îl coborîți pe marginea drumului și-l împușcați și mâine dimineață punem motivu c-o evadat”. Asta o durat cam  șî cum discutăm noi [nu se înțelege] mă șî luară, mă îmbrânciră șî când am ieșit spre mașină, era un șofer, alt țâgan, era [nu se înțelege] era aplecat de spate, urât. Ieșind spre mașină ăla mi-o arătat o inscripție pe un perete acolo, scria o lozâncă comunistă ș-atunci mi-o arătat comunistu: „bă uite” zâșe „ăsta-i viitoru poporului zâșe „nu crimile care le faceți voi”. Mi-or dat un pumn șî m-aruncară în mașână, o luat șoferu șî doi ofițeri de Securitate cu mine.  O plecat mașina și ce o durat două minuti, trii minuti să fi durat până o ajuns între Caransebeș șî Balta Sărată, atunci nu erau atâtea căși construite pe acolo pe lângă șosea.  M-or coborât din mașină șî m-or îmbrâncit acolo în marginea drumului, era o dungă de pământ cum era drumu atunci, mai înaltă cam de un metru [pisică, nu se înțelege]. Atunci unu dintre ofițerii ăștia, probabil ăla de-o fost salvarea me, zâși „stați un pic măi” zâșe „nu cumva tu știi unde-i tată-to ascuns?” Mei mi-o părut rău când m-or luat să mă ducă, am auzât pe Kling spunând „îl duceți între Caransebeș șî Balta Sărată și-l împușcați, îl lăsați pe marginea drumului șî mâne dimineață spunem c-o evadat”. Mi-o părut rău că m-am lăsat prins că să fiu omorât în felu ăsta, așa, mișelește. Șî când m-o întrebat ăsta dacă știu unde stă ascuns tata  mi-o vinit în gând ideea că știam unde o fost tata ascuns cu un an înainte șî m-am gândit să le spun  locu ăsta, ascunzătoarea asta... [pag. 92-93]