Legile speciale date în acest scop urmăreau să întărească puterea de decizie a generalului. După 14 februarie 1941, când scosese în afara legii orice activitate politică (partidele democratice, cu toată interdicţia valabilă încă din primele zile ale statului naţional-legionar, rămăseseră active, deşi inexistente oficial), în martie, întregul patrimoniu la Mişcării legionare, inclusiv Casa Verde, a trecut în proprietatea statului. Orice legionar care avea asupra sa o armă sau i se descopereau arme ascunse în locuinţă era pasibil de pedeapsa cu moartea, şi au existat cazuri când acesta s-a aplicat. Ana-Maria Marin, soţia lui Vasile Marin, a fost şi ea condamnată la 10 ani de închisoare pentru că i se găsiseră arme ascunse în locuinţă, după ce le primise de la un grup legionar. Iniţial, fusese condamnată la moarte, dar prestigiul soţului a redus pedeapsa, pentru ca acuzata să fie ulterior eliberată. Plebiscitul considerat fraudulos de către legionari, desfăşurat la 2 martie 1941, l-a legitimat pe Antonescu drept conducător al statului cu un procent de aproape 100%. La fel ca la votarea Constituţiei carliste, votul nu fusese secret. Șocant pentru legionari avea să fie susţinerea de care s-a bucurat Antonescu din partea populaţiei în noua ?prigonire? a Gărzii de Fier, care avea să fie mult mai extinsă decât cea carlistă. Antonescu câştigase partida. Poate că în condiţii destinse, Antonescu nu ar fi beneficiat de o asemenea adeziune ? e de presupus că cel puţin legionarii ar fi votat negativ- dar populaţia, în majoritatea sa, îl susţinea pentru că era autoritar şi dorea recuperarea teritoriilor pierdute indiferent de sacrificii. [pag 304]