Într-o seară, au apărut împreună la grădina de vară Carpaţi. Ion Zelea Codreanu purta costum naţional, era ţanţaoş, cu mustaţa stufoasă bine îngrijită şi i-a scrutat, rând pe rând, pe tinerii aromâni. Apoi, i-a uimit ţinându-le o cuvântare detaliată despre propria lor istorie  în Balcani, despre neamul Asăneştilor, care zgâlţâise din ţâţâni Imperiul  Bizantin, despre vitejii căpitani de armatoli şi despre femeile lor, care luptaseră cot la cot cu ei, despre doamna Despa, care se jertfise împreună cu alte aromânce ca să nu fie luate în robie... Evocând toate aceste legende istorice în fraze iscusite, tatăl Căpitanului le dovedea nu numai că  se pregătise temeinic pentru întâlnirea cu ei,  dar şi că era capabil să trăiască  fiecare episod povestit de parcă asistase la întreaga desfăşurare a istoriei aromânilor.
Fiul lui, Corneliu Zelea Codreanu, se simţise de la început atras de temperamentul  vulcanic al noilor lui prieteni, de legăturile lor familiale puternice şi de cultura lor de clan patriarhal. Era convins că „de vor veni vremuri de deznădejde  mulţi mă vor părăsi. Sunt sigur însă că macedonenii – niciodată pentru că, cu înalta lor sănătate morală, ei poartă concepţia de viaţă legionară în sânge”. Pe 8 noiembrie, de ziua Sfinţilor Mihail şi Gavril, graţie contribuţiei aromânilor, în Bucureşti a fost inaugurat un prim sediu al Gărzii de Fier, pe Calea Victoriei, la numărul 40. Codreanu cunoştea încă puţină lume în capitală. După deschiderea sediului, a plecat la Huşi şi apoi, împreună cu câţiva legionari,  a vizitat un sat din Maramureş, unde avuseseră loc conflicte etnice între români şi populaţia evreiască. Doi preoţi, unul ortodox şi celălalt greco-catolic, îi ceruseră, cu luni în urmă, sprijinul.  Acum le-a pledat cauza într-un proces  în care se confruntau câteva zeci de ţărani acuzaţi de incendierea satului şi 20 de evrei reclamanţi. Juraţii i-au achitat pe ţărani.  Apoi, Codreanu a inspectat mai multe cuiburi legionare, ajungând la Focşani  cu câteva zile înaintea Crăciunului, cu gândul să fie acasă, la Huşi, de sărbători. Numai că la Bucureşti, un licean,  Constantin Dumitescu-Zăpadă, membru de frăţie legionară,  pătrundea înarmat în redacţia ziarului Adevărul – ziar critic la adresa  legionarilor şi a naţionaliştilor – şi trăgea asupra directorului publicaţiei, Emil Socor, rănindu-l uşor.  Se pare că ar fi fost o înscenare din partea LANC. Dar, deşi adolescentul a mărturisit că nu avea legături cu Grada de Fier, agenţii siguranţei au făcut percheziţii în toate cuiburile legionare,  au sigilat sediile celor două  organizaţii şi au confiscat materiale propagandistice.  Nu au găsit arme, muniţii sau dovezi care ar fi arătat că legionarii ar fi pregătit un eventual război civil, dar noul ministru de interne, Ion Mihalache,  a instituit un rgim de toleranţă zero faţă de violenţele  naţionaliste, scoţând în afara legii  atât Legiunea Arghanghelului Mihail, cât şi Garda de Fier.  [pag. 141-142]